Prăbuşirea economiei Greciei este prima mare provocare pentru euro, scrie Le Figaro. În zece ani, moneda europeană a rezistat cu succes şocurilor şi este posibil ca francul francez, marca germană sau pesosul spaniol să nu fi rezistat.
Pentru o ţară mică, aşa cum este Grecia, apartenenţa la o zonă monetară puternică este o oportunitate rară. Constrângerile macroeconomice au devenit însă atât de apăsătoare, încât pentru greci ar fi mai simplu să renunţe la moneda europeană unică. De la integrarea în zona euro, în 2001,ţara nu a încetat să fie surprinsă în offsaid, atunci când şi-a raportat indicatorii economici. Afişat la 6% la începutul anului, deficitul Greciei este de 12,7% din PIB, potrivit ultimului raport. Agenţia de rating Fitch a retrogradat marţi rating-ul ţării cu o treaptă, iar Standard&Poor\'s a plasat calificativele suverane sub observaţie cu perspectivă negativă
Deşi ţările din zona euro anunţaseră că vor suţine Grecia, opinia publică din ţările cele mai \"virtuoase\" cum ar fi Germania sau Olanda sau cele care se îngrijorează pentru propria lor soartă, cum ar fi Franţa sau Italia, va accepta cu greu să finanţeze o economie care a jucat fals.
Guvernul grec va trebui să-şi dovedescă dorinţa de a pune cât mai repede ordine în socotelile publice. Teoretic, un stat dispune de două instrumente pentru a-şi reduce deficitul: politica monetară şi politica bugetară. Emiterea de monedă i-ar permite să-şi finanţeze bugetul, jucând şi pe pieţele de schimb pentru a stimula competitivitatea. Acest gest ar dopa creşterea economică şi ar prova inflaţie, dar ar fi instrumentul ideal de redresare. Grecia însă, ca şi celalalte ţări din zona euro, depinde de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt.
Atâta timp cât rămâne în zona euro, Greciei nu-i rămâne decât arma bugetară, adică va trebui să taie masiv din cheltuielile statului. Guvernul lui Papandreu va avea mari dificultaţi în a realiza acest lucru, deoarece climatul social este puternic degradat, ceea ce va face greu de acceptat măsuri drastice. Atenei nu-i rămâne decât să se plaseze de facto sub tutela Bruxelles-ului, care ar putea exercita o presiune foate puternică, aşa cum a făcut-o FMI-ul cu statele în criză.
Întrebarea pe care şi-o pune jurnalistul de la Le Figaro este ce sacrificii vor accepta grecii pentru a rămâne cu moneda unică europeană, atâta timp cât raportul cost/beneficii nu este foarte evident ?