Dar, evident, nu e chiar aşa. Există bloggeri extrem de inteligenţi, care atrag mult trafic "cinstit", cum există şi "scame".
În România sunt câteva mii de bloggeri. Peste 20.000, conform estimărilor. Peste 30.000, conform altor surse. Şi probabil peste o sută de mii care se gândesc să înceapă un blog.
Un lucru e cert: fenomenul bloggingului atrage, este "sexy", inclusiv campanii publicitare încep să se desfăşoare exclusiv pe bloguri. De la stadiul de "jurnal personal", la cel de blog de companie sau de specialitate, până la bloguri XXX… avem de toate.
Cu ajutorul unor specialişti şi psihologi, Realitatea.NET a încercat să creioneze portretul robot al bloggerului.
Cum arată, cum se manifestă, ce îl îndeamnă să scrie? De ce? Este un business, este o pasiune, e o forma de manifestare a personalitatii? Sau toate la un loc?
Portretul robot, destul de vag, conduce către o persoană tânără, care simte nevoia să iasă în faţă şi să se facă auzită. Poate fi, dar nu e obligatoriu, vedetă. Sau îşi doreşte să devină. Investiţia sa în acest mijloc de comunicare modern este mică, iar profitul, deocamdată, minor. În cele mai multe cazuri. Nu în toate, se pare.
"Bloggerul simte nevoia de afiliere"
Publicarea de mesaje personale sau a unor informaţii care fac referire la un anumit segment profesional corespunde nevoilor umane de a-şi împărtăşi experienţele, de a impresiona, de a face cunoscut un brand. Bineînţeles, această nevoie de comunicare presupune şi un feedback din partea cititorilor de bloguri.
Potrivit Mirelei Zivari, psiholog şi blogger, blogul este "o formă intelectualizată de fetiş şi exhibiţionism, comportamente bazale ale oamenilor din toate timpurile". Zivari consideră că cei care optează pentru bloguri personale simt nevoia de afiliere, de statut, de stimă.
"Putem vorbi de nevoia de comunicare, de nevoia de a fi special, aparte, de nevoia de a conta sau de a fi ascultaţi, ca un semnal de genul: "Hello, eu exist!", "Nu mă anulaţi, eu sunt o personalitate! Am nevoie sa fiu unică şi distinctă"", este de părere Mirela Zivari. De asemenea, se constată nevoia de aparteneţă la un grup a bloggerilor, care vor să-şi definească statutul faţă de ceilalţi, considerându-se speciali.
Tipuri de bloggeri
Dacă psihologul Mirela Zivari diferenţiază două tipuri majore de bloggeri, vedetele - din dorinţa de a personaliza legătura cu fanii şi de a-şi arăta faţa "umană" - şi oamenii obişnuiţi, Alexandru-Braduţ Ulmanu, jurnalist independent şi trainer, proprietarul blogului jurnalismonline.ro, extinde noţiunea la oamenii care au ceva de comunicat, fie ca e vorba de viaţa personală sau de cea profesională.
Analistul media Iulian Comănescu, managing partner Comănescu SRL-Media Consultancy, spune că cei care scriu pe platforme de blogging – cum sunt Blogspot sau Wordpress -, pot fi oameni tineri, "nativi" de internet, "freestyle", care postează oarecum despre orice, sau "bloggeri relativ mai maturi, care se referă la un domeniu determinat în postările lor".
În mare, blogurile pot fi personale, profesionale – care se axează pe o anumită nişă -, de jurnalism, politice şi de sport.
Avantajele blogului: ieftin şi, posibil, profitabil
Segmentul blogurilor se dezvoltă cu atât mai mult, cu cât internetul este acum accesibil aproape oricui şi nu este monitorizat de nicio autoritate de reglementare. Adică pe bloguri pot fi postate orice fel de mesaje, fără ca proprietarii să poată fi sancţionaţi.
Potrivit lui Alexandru-Braduţ Ulmanu, un alt avantaj este acela că blogul e "o platformă ideală pentru comunicare, pentru ca e vorba de un site simplu, uşor de administrat şi de actualizat, care poate fi creat de oricine, fără costuri sau cu costuri minime şi care poate fi despre orice". Şi Iulian Comănescu spune despre bloguri că sunt "o nouă platformă de comunicare, ieftină sau gratuită, fiabilă, de succes şi comodă".
Comănescu afirmă totuşi că cel mai mare beneficiu al proprietarului de blog constă în promovarea brandului personal.
Ulmanu extinde promovarea pe blog la nivelul afacerilor. "Prezenţa pe internet a oricărei firme presupune acum, în multe cazuri, nu doar un site de prezentare, ci şi unul sau mai multe bloguri care adaugă valoare conţinutului şi stimulează interacţiunea cu clienţii", a spus Ulmanu.
Libertatea de expresie, infinită
Un avantaj major al scrisului pe blog este că pe o astfel de platformă pot fi postate orice fel de mesaje.
Pe un blog personal pot fi postate comentarii rasiste, discriminatorii sau vulgare, la fel cum pe un blog de jurnalist se pot scrie informaţii "pe surse", cu o singură sursă sau neverificate.
Costi Rogozanu, redactor-şef adjunct la Cotidianul şi proprietarul blogului rogozanu.blog.cotidianul.ro, spune că, în ceea ce priveşte scrisul, blogul te lasă să fii ceva mai "iresponsabil", modul în care scrii fiind o chestiune care ţine de demnitatea fiecăruia. "Am o informaţie falsă, dar care sună bine. O pun pe blog, că nu se supără nimeni - cam asta e filozofia unora", spune Rogozanu.
Potrivit lui Cristian Tudor Popescu, senior editor la Gândul, "bloggerul este liber să zică ce vrea, internetul este monumentul libertăţii de expresie". Cunoscut ca un adept al scrisului pe hârtie, Popescu spune că el nu ia "de bun" nimic din ce scrie pe bloguri, precizând că, eventual, "poate să fie un capăt de informaţie care trebuie verificată cu metodele jurnalismului profesional".
În ceea ce priveşte blogurile cu mesaje jignitoare, discriminatorii, Ferenc Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), spune că, în general, Consiliul nu monitorizează decât site-urile.
Asztalos a declarat că o problemă în luarea unor măsuri asupra prejudecăţilor promovate pe bloguri este fie aceea că proprietarii nu pot fi identificaţi, fie că blogurile lor sunt postate pe site-uri din afara ţării, unde CNCD nu are jurisdicţie.
Câştiguri financiare, mai mult din publicitate mascată
Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre afacerile cu publicitate pe blog. Un blog cu trafic mare sau care, deşi nu are mulţi vizitatori, are un public fidel axat pe o anumită nişă, poate să vândă publicitate.
Alexandru-Braduţ Ulmanu spune că sunt destul de puţine bloguri cu un trafic de câteva mii de utilizatori unici pe zi, ceea ce le-ar face atrăgătoare pentru advertiseri, dar că există totuşi unii bloggeri care reuşesc să facă bani din blog.
Iulian Comănescu vorbeşte despre o estimare de 100.000 de euro, bani care s-ar fi câştigat în 2008 "nemijlocit din blogging".
"Dacă împărţim suma asta la vreo 50 de bloggeri care "contează", obţinem o sumă care arată că potenţialul unui blog, ca afacere, e destul de redus" spune Comănescu. Analistul media precizează că blogul nu generează venituri ritmice şi estimează o "oarecare creştere" a pieţei în 2009.
La polul opus, Costi Rogozanu spune că piaţa ar putea să scadă anul acesta, având în vedere "seceta" din bugetele de marketing ale companiilor.
Dar publicitatea nu este singura sursă de venit a blogurilor. Comănescu povesteşte despre aşa numita "zonă de postări cu plată, nemarcate ca atare".
"Din moment ce autorii nu anunţă respectivele însemnări ca publicitate, deci nu putem cuantifica în bani ce se întâmpla acolo, putem numai să fim atenţi la semnalele care apar când şi când: că bloggerul X rezolvă problemele lui Y atacând pe bani concurenţa", explică Iulian Comănescu.
Cum se văd bloggerii pe ei înşişi
Costin Cocioabă, Project Manager la Departamentul de Internet al ProTV S.A., povesteşte că a intrat în blogosferă în urmă cu patru ani, când nu scria în limba română. În ianuarie 2006 s-a "branduit", odată cu blogul personal, ecostin.com. Săptămâna trecută, Costin Cocioabă s-a hotărât să înceapă încă un blog, refresh.ro, pe care scrie doar despre online.
Cocioabă crede că bloggerii care scriu regulat - odată la două zile maxim - şi care sunt destul de puţini, în raport cu numărul total de persoane care deţin un blog, sunt "heavy internet consumers". "Mare parte dintre ei lucrează în online sau, în caz contrar, în domenii care îi permit non-stop accesul la Internet. Procentul majoritar se încadrează în targetul comercial 18 - 49 ani, studii superioare, mediul urban", spune Costin Cocioabă.
Bloggerul Piticu.ro, Cristi Dorombach, project manager Realitatea.NET, spune că a început să scrie pe blog pentru că avea prea multe de spus, pentru că îi place şi vroia să scrie şi pentru că se săturase să repete "de mult prea multe ori, faţă de mai multe persoane", aceeaşi întamplare pe care a păţit-o.
În ceea ce priveşte profilul bloggerului, Dorombach spune: "Bloggerul român e tipul frustrat, cu acees la Internet, care nu socializează, care stă încuiat în casă toata ziua, care nu vorbeşte cu nimeni pe stradă şi care, de obicei, are puţini prieteni". Dar, bloggerul român mai este şi "tipul ăla care socializează, care iese în oraş, care vede lucruri, se implică şi scrie despre orice întâlneşte în fiecare zi". Cristi Dorombach menţionează că bloggerul român nu e profesionist pentru că, după serviciu, abia dacă
îi mai rămâne timp de blog încat să iasă "câteva cuvinte".
