Muzeul Naţional de Artă al României protestează faţă de transferarea acestor obicete de cult deoarece mutarea acestora ar putea duce la închiderea Galeriei de Artă Veche Românească, dar şi sacrificarea pieselor din iconostas. O comisie de specialişti formată din 27 de membri muzeografi, conservatori, restauratori şi istorici de artă a stabilit că mutarea iconostasului ar duce la degradări structurale severe şi la deteriorarea iremediabilă a acestui ansamblu.
Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a iniţiat o petiţie online pentru salvarea iconostasului.
REALITATEA.NET: De ce Reteaua Nationala a Muzeelor refuză să predea obiectele?
Preşedinte RNMR, Dragoş Neamu: Înainte de a răspunde la această întrebare, aş dori să vă fac o specificare foarte importantă. Reţeaua Naţională a Muzeelor din România nu este cea care deţine în custodie aceste odoare mult disputate, ci Muzeul Naţional de Artă al României. Din acest motiv nu pot spune că refuzăm să retrocedăm ceva ce practic nu ne aparţine. În schimb, din postura celei mai puternice organizaţii muzeale care îşi propune valorificarea şi salvarea patrimoniului cultural naţional, ni s-a părut normal să avem o atitudine energică şi argumentată împotriva unei decizii absolut aberante. În plus, în această poveste urâtă este implicat unul dintre membrii noştri, iar statutul şi etica ne-au obligat la un astfel de gest.
Acum revenind la sensul întrebării dumneavoastră, ne poziţionăm în tabăra celor ce sunt împotriva predării în custodia Administraţiei Prezidenţiale a acestei colecţii importante, cu valoare de patrimoniu, deoarece vom asista cu certitudine la distrugerea definitivă şi iremediabilă a unor piese din această colecţie care, datorită fragilităţii lor, nu ar putea suporta un transfer, fie el realizat cu cele mai sigure şi mai performante tehnici de transport şi de securitate. Mă refer aici în primul rând la singurul iconostas cantacuzin rămas nouă din această perioadă, o piesă de o rară frumuseţe şi valoare culturală, dar care a devenit un pacient atât de bătrân şi de bolnav încât orice “intervenţie chirurgicală” necumpătată i-ar fi fatală.
Glumind puţin, şi forţa gravitaţională crează presiune asupra integrităţii lui. Este demn de menţionat faptul că, toate rapoartele oficiale şi neoficiale ale comisiilor, înfiinţate pentru a analiza cazul şi a emite concluziile de specialitate, au concluzionat clar faptul că nu este sub nicio formă recomandat transferul unora dintre piesele colecţiei vizate, printre care se numără în primul rând acest iconostas despre care vorbim.
Aşadar, ne justificăm printr-un argument pur tehnic şi nu prizăm nici unul dintre argumentele năucitoare şi demne de scenariile subversive lansate în ultima vreme de mediile interesate ca acest transfer să fie pus în practică. Chiar şi Ministerul Culturii ne povesteşte cu inocenţă despre un demers istoric de împlinire a unui deziderat mai vechi al urmaşilor familiei Cantacuzino, indiferent dacă dorinţa acestora are aplicabilitate practică. Mai sunt voci care fac apel la paternitatea statului asupra odoarelor, realitate pe care nimeni nu o neagă, dar care nu dă dreptul acestuia să facă orice doreşte cu patrimoniul cultural al ţării, cu atât mai mult să pună în pericol bruma de bunuri culturale mobile sau imobile, cu valoare de patrimoniu, care ne-a mai rămas.
REALITATEA.NET: Ati deschis o petitie: Salvarea Iconostasului de la Cotroceni. Credeţi că obiectele vor fi distruse din cauza acestei mutări?
Preşedinte RNMR, Dragoş Neamu: Într-adevăr am lansat o petiţie. Sigur că am luat această hotărâre împreună cu unii angajaţi ai Muzeul Naţional de Artă deoarece, în comparaţie cu alţii, credem în mobilizarea societăţii civile şi a comunităţii de specialişti, o forţă deloc neglijabilă pe care o putem folosi în lupta noastră. Această petiţie nu va fi nici pe departe un act ratat şi fără consecinţe, pentru că ne propunem să o folosim în toate negocierile noastre, inclusiv în campania de lobby pe care am declanşat-o printre organismele internaţionale la care suntem afiliaţi sau care ne pot ajuta pe lângă Uniunea Europeană, unde în final dorim să ajungem.
Nu este deloc neglijabil faptul că suntem afiliaţi la cea mai mare reţea pan-europeană a muzeelor, Networking of European Museum Organisations, unde avem şi o poziţie foarte bună. Toate aceste elemente ne vor ajuta fără doar şi poate să putem lupta cu arme de mare calibru, deoarece credem că unele obiecte vor fi distruse şi atunci este nevoie de o mare mobilizare. Atenţie, nu spunem că există riscul să se întâmple una ca asta, ci suntem siguri de o astfel de consecinţă dramatică.
REALITATEA.NET: De ce credeţi că s-a luat această hotărâre de Guvern?
Preşedinte RNMR, Dragoş Neamu: Nu ştim de ce s-a luat o astfel de hotărâre de către guvern şi evităm pe cât posibil orice scenariu, mai ales cel politic. Demersul nostru nu este unul politic şi ne detaşăm total de acest lucru. Desigur, ne construim şi noi propriile idei pentru a încerca să înţelegem mecanismele ce i-au motivat către un astfel de gest. Un lucru este însă cert, că nu suspectăm guvernul şi nici clasa politică de orice culoare de mari afinităţi cu patrimoniul cultural pentru că este suficient să observi realitatea nemediată de pe teren pentru a constata în ce hal a putut să ajungă cele mai multe dintre marile obiective sau monumente istorice. Şi atunci, când nu există expertiză în domeniu nu poţi avea pretenţii prea mari la strategii subtile şi mature, deşi mulţi factori de decizie ne ameninţă cu programe unde salvarea patrimoniului este prioritate zero.
Administraţia Prezidenţială a înfiinţat chiar şi o comisie de specialişti, unii cu abordări profesionale de care sunt de-a dreptul cucerit, care îşi propusese să intervină cu soluţii practice şi eficiente de salvare a ce se mai poate salva din acest patrimoniu cultural naţional. Ministerul Culturii şi Cultelor şi-a anexat şi titulatura de Patrimoniu Naţional, dar o viziune concretă în direcţia aceasta încă mai aşteptăm cu speranţă şi înfrigurare. Ironia sorţii face ca tocmai aceste două instituţii să ne ofere cea mai neinspirată iniţiativă de valorificare a patrimoniului, care deturnează către grotesc orice mesaj pe care au încercat să îl transmită societăţii şi grupurilor de interes.
Aici pot să vin cu un detaliu de subsol care este însă foarte relevant. În bucătăria Administraţiei Prezidenţiale, în eşaloanele 2 şi 3 unde s-a copt această iniţiativă nefericită, cei care au decis necesitatea transferului obiectelor au fost oamenii din compartimentul de resurse umane şi nu cei de la cultură şi culte. Mai mult, capul este o persoană a cărui nume nu merită eforturi de memorare şi care a abolvit Facultatea de Economie şi Gestiune a Producţiei Agro-Alimentare. Ce ar mai fi de spus. Probabil hotarârea s-a luat din lipsă de cunoaştere sau dintr-un entuziasm necontrolat.
REALITATEA.NET: Credeţi că Guvernul a luat o decizie greşită?
Preşedinte RNMR, Dragoş Neamu: Guvernul a luat o decizie foarte greşită. Decizia este cu atât mai blamabilă cu cât s-a luat fără a se ţine cont de concluziile comisiilor de specialişti şi, mai ales, fără avizul Comisiei Muzeelor şi Colecţiilor, aşa cum legea patrimoniului o cere. Reprezentanţii Ministerului Culturii încearcă acum, post factum, să ceară acest aviz, realizând eroarea pe care a făcut-o.
Oricum, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a deschis mai multe acţiuni în instanţă prin care cere anularea Hotărârii de Guvern nr. 194/25.02.2009 întrucât este una abuzivă, delegarea unui expert care să evalueze gradul de risc ce poate interveni prin transferarea unor bunuri culturale dintre cele vizate, numirea unui expert judiciar care să preia în administrare bunurile culturale şi punerea acestora sub sechestru până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Nu vreau să influenţez justiţia, dar dreptatea este atât de evident de partea noastră încât mai cred şi în ceasul al 12-lea că factorii politici vor reveni asupra deciziei iniţiale.
REALITATEA.NET: Cat ar pierde românii daca piesele din Iconostas s-ar deteriora?
Preşedinte RNMR, Dragoş Neamu: Din punct de vedere cultural şi spiritual, românii ar pierde enorm. Aşa cum vă spuneam, este singura piesă demnă de luat în calcul şi care aparţine perioadei cantacuzine a istoriei noastre. Dar vor mai pierde o minunăţie de colecţie de artă medievală românească în care Muzeul Naţional de Artă a investit enorm, cu un concept şi un design expoziţional foarte adaptabile muzeului contemporam, unul pretenţios şi preţios. Şi mai este ceva, pe termen lung, prin precedentele ce se vor crea pornind de la această situaţie, românii vor pierde sistematic foarte mult din patrimoniul cultural mobil, dar şi cel imobil.
CITEŞTE ŞI - Iconostasul moare dacă se predă la Cotroceni
CITEŞTE ŞI - Boc sparge Muzeul Naţional ca să aurească biserica lui Zeus
