Potrivit procedurii americane în materie de extrădări internaţionale, solicitările străine pentru extrădarea fugarilor aflaţi în SUA sunt, de regulă, transmise prin ambasada ţării care face cererea (în cazul acesta România) către Departamentul de Stat, care, la rândul său, le analizează şi le înaintează Diviziei Penale a Oficiului pentru Afaceri Internaţionale.
Cererile de extrădare pot fi de două tipuri: cereri formale susţinute de toate documentele prevăzute de tratatul aplicabil şi cererea pentru arest preventiv.
Potrivit unor informaţii, cererea de extrădare a lui Mihai Necolaiciuc transmisă în baza procedurii de mai sus de autorităţile române către cele americane conţinea unele greşeli, iar autorităţile americane ar fi solicitat un nou set de documente.
După ce Oficiul pentru Afaceri Interne a primit cererea, acesta analizează solicitările şi le trimite numai pe cele considerate adecvate către district. Se obţine apoi un mandat şi fugarul este arestat şi adus în faţa judecătorului. Apoi, are loc o audiere pentru a determina dacă fugarul este extrădabil. În cazul în care Curtea decide că fugarul este extrădabil, acest lucru este notificat secretarului de stat, în prezent Hillary Clinton, care decide dacă persoana va fi predată Guvernului care a solicitat acest lucru. În unele cazuri, este posibil ca etapa de audiere să fie sărită.
Oficiul pentru Afaceri Internaţionale notifică Guvernul străin şi aranjează transferul fugarului către autorităţile desemnate de Guvernul respectiv.
Chiar dacă decizia luată la audierea în vederea extrădării nu poate fi adusă în apel, nici de către fugar şi nici de guvernul solicitant, fugarul poate face o petiţie în baza habeas corpus de îndata ce ordinul este emis. Decizia curţii districtuale poate fi adusă în apel, iar extrădarea poate fi blocată, în cazul în care Curtea decide astfel.
Persoanele care cooperează cu procurorii ar putea încerca sa ceară o clauză de "neextrădare" în acordul de pledoarie. Astfel de acorduri, formale sau informale, pot avea efect juridic. Dacă o ţară străină cere, în aces caz, extrădarea respectivei persoane, SUA se află în faţa unei dileme neplăcute, trebuind îşi încalce angajamentele, fie faţă de persoana implicată, fie faţă de ţara respectivă. Procurorii pot să nu îşi dea, formal sau informal, acordul pentru a preveni sau a întârzia extrădarea sau deportarea până când nu este trimis un acord scris de autorizare şi până când nu obţin o aprobare scrisă de la asistentul avocatului general din cadrul Diviziei Penale. Astfel de cereri trebuie trimise Oficiului pentru Afaceri Internaţionale şi susţinute de şeful de departament sau de responsabilul de caz.
Această procedură nu i se aplică însă, cel puţin deocamdată, lui Mihai Necolaiciuc.
Fostul director CFR, căutat prin Interpol din 2004 pentru delapidarea a peste 111 milioane de dolari, a fost reţinut, miercuri, în Florida pentru încălcarea legii privitoare la imigraţie. Necolaiciuc locuia într-un apartament din West Palm Beach de ani de zile. Potrivit purtătorului de cuvânt al Departamentului american pentru Securitate Internă, Brandon Alvarez-Montgomery, Necolaiciuc a fost arestat pentru şedere ilegală în SUA şi riscă să fie expulzat din această ţară, dar mai întâi cazul său va fi prezentat în faţa unui judecător.
Biroul Naţional Interpol a informat, în cursul zilei de joi, Ministerul Justiţiei şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la faptul că Mihai Necolaiciuc a fost arestat miercuri. Ministerul de Justiţie a informat că cererea de arestare în vederea extrădării, precum şi cererea de extrădare au fost formulate şi transmise Departamentului de Justiţie al SUA încă din februarie 2008.
