Criza relaţiilor româno-italiene este un efect pervers, deci neintenţionat, al unui nesperat succes al libertăţii. Ea nu va putea fi soluţionată definitiv decât prin suspendarea libertăţii, ceea ce nu este posibil decât cu preţul unui colaps atât în România, cât şi în Italia.
Zeci de mii de firme italiene operează în România cu un volum anual al schimburilor de 12 miliarde de euro, mult mai mare deci în cazul relaţiilor Italiei (a zecea economie puternică lumii) cu Japonia sau India. Între Italia şi România sunt 375 de zboruri săptămânale, mai multe decât între oricare alte două ţări din Europa.
În Italia trăiesc 650.000 de români cu acte în regulă şi câteva sute de mii fără. Dar şi cei mai mulţi din cetăţenii români aflaţi ilegal în Italia au locuri de muncă, unii chiar în primării locale. Munca românilor din Italia contribuie cu 1% la PIB-ul ţării gazdă.