Cornel Nistorescu analizează efemeritatea vieţii şi egalitatea omului în faţa morţii.
\"Se poate întâmpla oricând\" este titlul editorialului său din Cotidianul.
\"Te duci în excursie? Te sfâşie urşii flămânzi! Ai avut totuşi norocul unui urs mai generos? Nu ţi-a scos bojocii? S-a gândit să-ţi mai dea o şansă! Te găsesc salvamontiştii.
Ei lucrează mai mult din pasiune. N-au pe mână nici un buget, nu fac contracte cu statul şi nu au de unde fura. Aşa că te salvează şi pornesc cu tine spre spital. Degeaba ai întâlnit un urs de treabă şi o echipă pasionată de salvamontişti. Pe drum poţi avea un accident de circulaţie. Salvarea poate săn-aibă nici oxigen, nici antibiotice. Poate că are pungi cu glucoză, dar n-are branule. Sau le are pe toate şi te cureţi la problemele din spital. Nu e aia, lipseşte o piesă de la aparatul care te-ar putea salva, nu e cealaltă, nu e doctorul sau asistenta e furioasă.\"
\"Lehliu-stat\" este titlul analizei lui Laurenţiu Ciocăzanu din Adevărul asupra imponenţei autorităţilor în faţa ninsorilor neobişnuite de iarnă.
\"Face parte din brandul de ţară anchilozarea în nămeţi la prima ninsoare.
În timp ce televizoarele erau încinse de telenovela „aveeemm guvern, n-aaveeem guvern\", sute de români experimentau îngheţul pe drumurile şi prin vagoanele patriei. Ieri, coloane de maşini zăceau blocate între nămeţi pe drumul de costişă ce leagă Moldova de Ţara Românească - E 85, după botezul său modernist. De mai bine de 15 ore, nimeni nu se încumetase să ajungă la şoferii-ţurţuri. Nici drumarii, nici CFR-ul, nici poliţia sau armata, nici „regii asfaltului\" sau SMURD-ul, nici ambasadorii ceaiului fierbinte ori fabricanţii păturilor bune la ger. Nimeni şi nimic. Bine că n-a murit semnalul pe mobil. Altfel, toţi aceşti sinistraţi ai traficului rutier ar fi fost izolaţi întru totul de lumea reală.
Cu o noapte înainte, 200 de călători ai Rapidului (scuzaţi exagerarea) 685 Bucureşti-Constanţa au rămas prizonieri în câmp. Au îndurat teroarea mogulului Celsius blocaţi între movile albe, fără curent, fără merinde, sărăciţi de lichide şi obligaţi să-şi facă nevoile pe arătură. Nouă ore!! Au aşteptat oamenii mult şi bine un semn de la România oficială aflată la adăpost de vreme rea. \'Geaba! Salvarea n-a venit de la autorităţi (brrrrr, ce aiurea începe să sune acest cuvânt!), ci de la un român de bine. Viorel Spînu, şeful Postului de Poliţie Transporturi Feroviare din Lehliu, n-a mai aşteptat minunea guvernamentală.\"
Liliana Ruse abordează un subiect politic în Gândul cu titlul \"Sex, minciuni, casete şi o flacără violet\"
O fi Marian Vanghelie corupt şi agramat, dar nu poţi să nu-l îndrăgeşti pentru candoarea cu care traversează cele mai complicate situaţii politice. Sinceritatea primarului de la 5 nu e doar dezarmantă, ci are avantajul de a-ţi prezenta politica aşa cum doar o intuieşti: şantaj, minciună, trădare şi mulţi, mulţi bani.
\"Da, ne mai înregistrăm între noi\", a mărturisit Vanghelie marţi seara, la RTV, într-o emisiune din care tot ce a rămas pentru public sunt următoarele fapte: Mitrea e \"măgar\" şi are afaceri \"în afara ţării\"; primarul e \"obraznic\" şi, dacă se mai ia de nevasta lui Mitrea, o să aibă de-a face cu pumnii bărbăteşti ai soţului lezat în onoarea lui de familist. Faptul că mai-marii PSD îşi spală rufele în talk-show-uri, suferă căderi nervoase în faţa a jumătate de milion de privitori şi se înregistrează între ei nu mai surprinde pe nimeni. Mai interesante sunt, pentru pesedişti, tehnicile în materie de înregistrare decât faptul în sine, devenit, se pare, o practică. La caseta porno prezentând un domn \"recibiendo sexo oral\", dezbaterea din partid s-a axat nu pe identitatea protagoniştilor, ci pe amplasarea camerei video - în maşină sau în afara ei. Filmuleţul cu un bărbat care părea a fi Mircea Geoană, care părea a primi un teanc de bani, care părea a fi 5.000 de euro, a generat controverse cu privire la faptul că Ana Birchall ar fi ascuns camera pe primul nasture de lângă decolteu sau pe cel de la manşetă.