Mi-a venit în cap un lucru spus de un amic de curând, într-o seară moleşită de vineri. Brucan, când a scos profeţia aia, a fost cam optimist, ca să nu zic naiv. N-aveam chef de discuţii serioase, prea era weekend, aşa că am dat din umeri, ştiţi voi, e gestul ăla prin care încerci să pui capăt unei conersaţii fără sa deschizi gura. Acum, cu tot ce se petrece zilele astea, îi dau dreptate amicului. Şi cred că naiv e mai potrivit decât optimist. Nu cred că numele celor care alimentează starea asta de nesfârşită tranziţie contează prea mult, că e Băsescu, că a fost Iliescu, că, peste ani, va fi Klausescu, tot un drac.