Întrebaţi de NewsIn, reprezentanţi ai Ministerului Culturii au confirmat că statul român a încercat să încludă piesa lui Brâncuşi în secţiunea Tezaur naţional, dar că, până acum, demersurile nu au avut rezultatul dorit. Doi colecţionari, un om de afaceri din Norvegia şi un concern din Belize, îşi dispută acum sculptura, ambii pretinzând că fraţii Botez, proprietarii de origine română ai piesei, le-ar fi vândut-o în 2007, conform unei ample anchete reluate, sâmbătă, de "New York Times".
Norvegianul Christen Sveaas şi corporaţia lui David Martinez, cu sediul în Belize, au dovezi că statuia le-ar fi fost vândută de Alexandru şi Alvaro Botez, cei care au moştenit sculptura, dăruită chiar de Brâncuşi bunicilor din partea mamei a celor doi fraţi, în 1914. În 1976, familia a permis Muzeului de Artă al României să expună sculptura pentru o expoziţie de două luni, dar statul român a refuzat să o mai returneze proprietarilor. A durat mai bine de două decenii, un proces şi un ordin judecătoresc pentru ca statuia să revină familiei, în 2000. Între timp, cei doi fraţi au emigrat, Alexandru, la Oslo, iar Alvaro, la Paris.
În 2000, Ministerul Culturii din România a aflat de scoaterea la licitaţie a operei lui Brâncuşi la casa Christie’s din New York, dar licitaţia a fost oprită la intervenţia statului român. Ion Caramitru, ministru al Culturii în 2000, spune că a aflat de scoaterea sculpturii de pe teritoriul României din presă şi că a dispus imediat măsuri pentru a împiedica licitaţia.
În 2005, fraţii Botez au demarat negocierile cu Christen Sveaas, deţinătorul unei companii de investiţii în Norvegia şi proprietarul unui alt Brâncuşi, “Prometheus”. Divergenţele dintre cei doi fraţi au împiedicat însă vânzarea, conform judecătorului norvegian Yngvild Thue, citat de "New York Times". În iulie 2007, Sveaas ar fi semnat contracte separate pentru a cumpăra bronzul. Alexandru şi cei doi copii ai lui ar fi fost de acord să primească o parte din bani, 7 milioane de dolari, alte 7 milioane urmând să fie plătite când s-ar fi rezolvat litigiul cu statul român. Pe celălalt contract, semnat de fiica lui Alexandru Botez, Sveaas ar fi fost de acord să-i plătească lui Alvaro 5,6 mil de dolari, dar acesta a respins contractul.
Între timp, fraţii au demarat negocieri paralele cu un alt cumpărător, Studio Capital, cu sediul în Belize, aparţinând lui Martinez, un om de afaceri mexican. În august 2007, Alvaro Botez ar fi călătorit cu statuia în Elveţia, unde expertul de artă Dominique Lévy de la L&M Arts a inspectat-o. O săptămână mai târziu, fraţii Botez au vândut statuia corporaţiei din Belize, pentu 14 milioane de dolari (7 milioane de dolari fiecare). Mai mult, dacă statul român ar fi renunţat la pretenţii, Alexandru Botez ar fi urmat să primească jumătate din preţul de piaţă al sculpturii (estimată la 38 de milioane de dolari), mai puţin cele 7 milioane deja plătite. În plus, Studio Capital s-ar fi angajat să-i ramburseze lui Sveaas 420.000 de dolari.
De aici încolo, "Domnişoara Pogany" este disputată între cei doi cumpărători, fiecare dintre aceştia iniţiind câte un proces contra fraţilor Botez, unul în Norvegia, iar celălalt în Manhattan. În luna iulie 2009, tribunalul din Oslo a decis că Sveaas deţine jumătate dintre drepturile pentru sculptură şi a stabilit că Alexandru Botez trebuie să-i plătească daune de 1, 5 milioane de dolari. Timon Botez, fiul lui Alexandru, a comentat decizia tribunalului ca fiind una grea. "Judecătorul a decis că Sveaas are un contract cu Alexandru", spune Donald J. Kennedy de la Carter, Ledyard & Milburn, care-l reprezintă pe Sveaas. Acum, norvegianul are un alt proces, în Manhattan, unde-l acuză pe Martinez de interferenţă, cerând 80 de milioane de dolari, 40 pentru statuie şi alte 40 ca daune morale. Avocatul lui Martinez din Londra, Jonathan I. Blackman de la Cleary Gottlieb Steen & Hamilton, neagă însă că acesta ar deţine bronzul.
Constantin Brâncuşi a realizat trei versiuni ale "Domnişoarei Pogay". Una dintre acestea, turnată în bronz, a fost dăruită de sculptor familiei Frederic şi Cecilia Cuţescu-Stork. În 1948, sculptura a fost declarată "de utilitate publică", statut în vigoare până în 2000, când a fost returnată fraţilor Botez. Conform lui Ion Caramitru, statul român a fost silit să returneze bronzul, "cu recomandarea de a cere clasarea acestei lucrări", fraţii Botez promiţând, atunci, că vor cere includerea statuetei în lista obiectelor de patrimoniu". Cu toate acestea, "Domnişoara Pogany" realizată de Constantin Brâncuşi în 1913 nu a dobândit nicioadată statutul de obiect de patrimoniu.
Chipul sculptat de Brâncuşi o are ca model pe pictoriţa Margit Pogany, care a vizitat atelierul parizian al lui Brâncuşi în perioada când acesta a realizat lucrarea.
"Domnişoara Pogany", disputată între cei doi colecţionari cărora proprietarii români le-au vândut-o
