Pereţi scorojiţi, geamuri
sparte, încăperi fără pardoseală şi tavan, bănci aruncate grămadă, aşa arată una dintre şcolile înscrise în programul Băncii Europene de
Investiţii.
Lucrările la Şcoala 173 au început în 2006. Un an mai târziu, firma de construcţii reuşise abia să demoleze tot ce era nevoie pentru a începe lucrările de renovare. Nemulţumită, Primăria Capitalei nu a vrut să achite firmei banii cheltuiţi, aşa că totul s-a terminat cu un proces care a durat aproape doi ani.
Constructorul responsabil de Şcoala 173 şi de la alte zece unităţi de
învăţământ a pierdut toate contractele, dar a lăsat şcolile în paragină
şi nu mai este de găsit. La Şcoala 17 lucrările merg ceva mai bine, dar
nici pe departe nu sunt în grafic. Copiii învaţă înghesuiţi într-un
singur corp de clădire, în trei ture, cu pauze minime şi ore scurtate. La Şcoala 17 lucrările ar trebui să se încheie în luna iulie a acestui
an. Două corpuri de clădire trebuie renovate. În prezent, încă se lucrează la
primul.
Explicaţii există întotdeauna. În cele mai multe cazuri, neprevăzutul este de vină. "Problema este că sunt aceleaşi lucrări care au apărut pe parcurs, plus
problemele cu forţa de muncă care au dat peste cap socotelile. Noi
constructorii suntem obişnuiţi cu asta", a explicat mangerul proiectului, Romeo Petrescu.
În 2003, Primăria Capitalei a încheiat o înţelegere cu Banca Europeană de Investiţii pentru renovarea a 102 şcoli. De la europeni urmau să vină 112 milioane de euro, adică 75% din finanţare, în timp ce primăria plătea doar 37 de milioane de euro.
