\"Nimeni nu îşi savurează înfrângerea, deci nu trebuie să-i fie luată în nume de rău lui Mircea Geoana starea de descumpanită irascibilitate, probabil debutul unei nevroze, pe care o manifestă tot mai acut\", scrie Vladimir Tismăneanu în editorialul său din publicaţia Evenimentul Zilei.
Puţin stoicism, o anumită detaşare autoironică nu i-ar dăuna fostului ambasador la Washington: nu începe şi nu se termină lumea cu alegerile din decembrie 2009.
Pe de altă parte, el ştie exact cu cine are de-a face. PSD-ul nu este un club ( o „famiglia”) în care se răs plă teşte eşecul, ba chiar dimpotrivă. Baronii sunt turbaţi la ora actuală şi vor acţiona mai rapid decât îşi inchipuie mulţi. Alianţa cu aripa crinică a PNL nu a dus unde se spera, în pofida jocurilor de culise şi a milioanelor investite de oligarhi. Traian Băsescu iese fortificat din verificarea voturilor anulate. Lumea este agasată de scâncetele pesediste, completează Tismăneanu.
\"Ce muzicalitate are simfonia trădării în politică! Parlamentarii Chivu, Chirvăsuţă, Ţurea şi cu Tiţa au plecat din PSD, s-au făcut independenţi pentru Traian Băsescu şi au înclinat balanţa majoritate-minoritate. Evident, au trădat pentru a-şi respecta \"promisiunile faţă de cetăţeni\". Cât sacrificiu! Aplauze!\", şi-a început editorialul din Gândul, Florin Negruţiu.
Mircea Geoană i-a dat un rendez-vous lui Crin Antonescu, marţi seara, pe la şase, pentru a se evita - spune domnia sa, făcând abuz de spectaculosul său umor involuntar - situaţia unui Guvern \"cu o minusculă majoritate în Parlament\". Sunt curios cum i-a explicat dl. Geoană d-lui Antonescu de ce e mai proastă o minusculă majoritate decât o majusculă minoritate. Căci doar asta mai poate negocia dl. Geoană, din poziţia în care se află: intrarea în opoziţie şi a d-lui Antonescu.
\"Căderea comunismului a început de la mustăţile tramvaiului. Dacă e să se oprească maşinăria comunistă şi să pornească marea huruială, atunci să înceapă! De la decuplarea unui pantograf de tramvai s-a ajuns la înţepenirea unui sistem. Au urmat cei 20 de ani daţi de Silviu Brucan. Parcă ar fi fost blestemul unui om care a dominat şi începutul comunismului, şi pe cel al democraţiei. Sau doar un termen care a făcut carieră. De mâine ar trebui să putem zice că am scăpat de tranziţie şi începe o nouă epocă. Am învăţat ce-i aia democraţie şi am intrat şi în Uniunea Europeană\", a scris Cornel Nistorescu în editorialul său din publicaţia Cotidianul.
\"Prezenţa politicului în viaţa noastră ar trebui să fie un dozaj echilibrat de eficacitate şi discreţie. Nu e normal, cu alte cuvinte, ca politicul să devină o ocupaţie de fiecare clipă, un pariu perpetuu, un scop în sine\", a notat Andrei Pleşu în cotidianul Adevărul.
El trebuie doar să întreţină mecanismul social, cu toate componentele lui, de la stabilitatea economică şi politică până la funcţionarea riguroasă a legilor şi instituţiilor; e bine reglat numai când acţiunea lui e subînţeleasă şi nespectaculoasă. Ca orice organism sănătos, organismul politic nu se va face simţit în permanenţă. Când se face simţit în mod acut e semn de boală.
Politicul e, într-un anumit sens, fundalul optim al propriei sale transcenderi. Te lasă să faci cum trebuie lucrurile esenţiale care cad în afara sferei sale: să-ţi trăieşti pasiunile, vocaţia, destinul personal, mai precizează Andrei Pleşu.
