Articolul de azi se va referi la o problemă personală. Este vorba despre zvonuri. Am aflat ieri din presă că sunt la un pas de a mă retrage din afacerea Rompetrol. În primul rând, nu înţeleg semnificaţia expresiei „a mă retrage“ în acest context. Poţi oare să te retragi din poziţia de părinte?
Ba mai mult, am aflat că aş fi făcut deja tranzacţia şi că există un regiment de manageri kazahi pregătiţi să-i înlocuiască pe cei existenţi. Pe lângă faptul că acest lucru nu este real, iar în structura unei companii pot interveni schimbări legate doar de optimizarea evoluţiei ei, pot să spun că mai degrabă există batalioane de români pregătiţi să ocupe poziţii în managementul filialelor noastre din cele 12 ţări în care activăm, inclusiv în Kazahstan.
Apăreau şi cifre inexacte, printre care şi faptul că aş deţine o participaţie de 20% în Grupul Rompetrol, când de fapt ea este de 25%, prietenul şi fostul meu partener Phil Stephenson ieşind complet. Trebuie să fac precizarea că nu am de gând să părăsesc afacerile din domeniul energetic. Dacă ar fi să îmi exercit put option-ul pe care îl am legat de participaţia mea, nu aş face-o decât pentru a dezvolta în paralel oportunităţi cu mult mai importante decât Rompetrolul în sine, iar aceasta nu ar însemna „retragerea“ mea din Rompetrol, păstrându-mi cel puţin pentru o perioadă poziţia.