\"Românescul, improvizaţia şi mima\", este editorialul semnat de Raul Florea în Gândul: \"Cel mai probabil, simţi că aparţii unei ţări atunci când te regăseşti în ceea ce te înconjoară. Când, indiferent de ceea ce vezi sau auzi, te gândeşti că ai un merit sau o vină. Atunci când oricâtă bunăstare sau oricâte greutăţi, oricâtă bucurie sau nervi ţi-ar produce ceea ce în genere numeşti trai, ai un anumit rol. Despre termeni abstracţi precum patrie şi patriotism, naţiune şi naţionalism s-au scris tone de tratate, teze şi dizertaţii. S-a scris totul. La fel şi despre specificul naţional. Dacă te întrebi astăzi ce anume defineşte \"românescul\" ai toate şansele să cazi în derizoriu. Totuşi, poate nu ar fi rău să te întrebi ce anume observi în cazul tău şi în al celor din jur şi să dai un numitor comun\".
\"După alegeri: regimul Patriciu-Vîntu\" scrie Mircea Marian în Evenimentul zilei: \"Luni seara, la ora 19.30, Realitatea TV şi-a întrerupt pentru o fracţiune de secundă programul obişnuit şi a părut că vrea să transmită în direct o declaraţie a lui Traian Băsescu. După o scurtă ezitare, Băsescu a dispărut din imagine şi Răzvan Dumitrescu şi-a reluat emisiunea. La Antena 3 se difuzau reclame. Discursul lui Băsescu a putut fi urmărit doar pe internet. Să privim şi la modul în care Voiculescu şi Vîntu l-au mediatizat pe Geoană: minute bune de transmisie în direct, care au acoperit fiecare apariţie publică a candidatului PSD\".
\"Proiecte pentru trecut\" este titlul editorialului de astăzi din Adevărul: \"De la 1 decembrie a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona. Cea mai îndrăzneaţă idee politică a continentului Europa îşi continuă drumul. Acum 60 de ani, câţiva lideri vizionari au hotărât să transpună în viaţa de zi cu zi ceea ce părea o utopie: unificarea Europei devastate de război pe baza unor valori comune ale libertăţii şi demnităţii umane\".
Cornel Nistorescu scrie în Cotidianul despre \"Băsescu, flămând de dezbateri\": \"Traian Băsescu urlă după dezbateri. Îl face laş pe adversarul său de parcă acesta ar fi un iepure hotărât să traverseze câmpul cât mai repede. Preţ de câteva zile, Mircea Geoană n-a zis nimic. L-a lăsat pe Traian Băsescu să se agite şi să-şi strige pofta de harţă. Un fel de chef de scandal! În acelaşi timp, apelul său la dezbateri trimite la cele petrecute înainte de turul precedent. Atunci Matrozul trăgea din pipă şi citea în stele. Îl durea exact în osul numit coccis de dorinţa tuturor de a combate şi de a dezbate chestiuni importante pentru ţară\".
