Culoarea verde a frunzelor din timpul primăverii şi al verii este dat de clorofilă, un pigment care permite plantelor să capteze lumina şi să producă energie prin fotosinteză. Odată cu răcirea vremii, clorofila, sensibilă la frig, încetează să mai fie produsă. Pe măsură ce verdele dispare, pigmenţii galbeni şi portocalii, numiţi carotenoizi, iau în stăpânire frunzele. Aceşti pigmenţi au fost mereu prezenţi în structura cromatică a frunzelor.
Înroşirea frunzelor este, totuşi un fenomen pe care cercetătorii nu prea şi l-au putut explica, relatează livescience.com. Şi asta, mai ales datorită faptului că energia pe care trebuie să o producă arborii pentru acest proces este destul de importantă într-un moment din an când frunzele se pregătesc oricum de moarte.
Culoarea roşie provine de la antocianine, care, spre deosebire de pigmenţii carotenoizi, sunt produse doar toamna. Aceşti pigmenţi acţionează precum un scut pentru copaci, blocând radiaţiile dăunătoare, dar au şi rol de a apăra frunzele de îngheţ.
Acum 35 de milioane de ani mari porţiuni ale planetei erau acoperite cu jungle mereu verzi. O serie de ere glaciare care s-au succedat au forţat multe specii să evolueze şi să se lepede apoi cu regularitater de frunzele lor. Alte specii au înţeles să evolueze producând frunze roşii căzătoare pentru a îndepărta insectele. În America de Nord şi în Asia de Est dispunerea lanţurilor muntoase de la nord la sud a permis plantelor şi animalelor să "migreze" de la sud spre nord şi invers, în funcţie de fluctuaţiile climatice. Odată cu acestea au migrat, evident şi insectele inamice, iar scutul roşu devenea obligatoriu.
În Europa, în schimb, munţii sunt dispuşi de la est la vest, aşa că nu a fost nevoie de crearea unor arii de protecţie. Multe specii de copaci nu au suprevieţuit frigului, murind alături de insectele care contau pe ei. La sfârşitul acestor ere glaciare, cele mai multe specii de copaci care au supravieţuit în Europa nu au mai fost nevoite să producă frunze roşii de avertizare.