De multe ori se întâmplă ca fotbalul să derapeze fatal, să scape mingea de sub control, iar aceasta să perforeze la întâmplare porţi de bogaţi, suflete de fani aroganţi, blazoane respectate, încărcate de istorie.
Seara de marţi a Ligii Campionilor a fost una dintre acelea cataclismice. Destinul s-a răzbunat pe cei puternici şi a prăvălit ruşinea asupra lor. În zumzetul ăsta anarhic nici nu mai ştii încotro să-ţi îndrepţi privirea. Asupra victoriei lui Rubin Kazan pe legendarul Camp Nou, a egalului lui Dinamo Kiev pe San Siro sau spre furtuna stârnită de Urziceni la Glasgow…
Experienţe repetate ne arată însă că istoria celor mici este efemeră. Calicii se bulucesc să sfâşie veşmintele stăpânilor fotbalului, iar spre începutul iernii se întorc schelălăind în propriile campionate. Trio-ul estic trimis anul ăsta să răscolească ordinea este alcătuit din Unirea, Rubin şi Dinamo Kiev. Anul trecut s-a întâmplat la fel, cu CFR Cluj, BATE Borisov şi Anorthosis Famagusta. Toate s-au veştejit la prima brumă.