Creşterea economică pe care am simţit-o în ultimii ani a venit dintr-o singură sursă: economia privată. Acolo s-a creat plusvaloare, acolo s-a înregistrat profit, acolo au crescut salariile, de acolo au venit banii, din ce în ce mai mulţi, pe care statul i-a cheltuit. Din ce în ce mai prost.
Astăzi, economia privată se sufocă. Sunt puţine companiile în care discuţiile relaxate despre maximizarea profitului nu au fost înlocuite de şedinţe tensionate în care se vorbeşte doar despre diminuarea pierderilor şi nici unul dintre liderii statului nu pare să fie conştient că şi România a intrat în criză şi ca inacţiunea ar putea să ne dea înapoi cu ani buni.
Economia privată, după cum ne amintim prea bine, nu s-a impus uşor. Am pierdut aproape zece ani pe mâna unei clase politice dominate de nostalgici şi proşti. Oameni care au dat drumul la privatizare doar când au priceput (şi câti ani le-a trebuit!) că e totuşi mai profitabil să iei şpagă câteva milioane de euro vânzând pe sub mână o fabrică decât să îţi aducă directorul în portbagaj o damigeană de vin şi juma’ de porc.