Există posibilitatea scenariului A, cel în care documentul Ambasadei austrice să reprezinte o enormă şi extrem de primejdioasă intoxicare. Caz în care, poate, cei plătiţi în România pentru a se ocupa de astfel de cazuri, vor binevoi, în fine, să-şi facă datoria. Există însă şi posibilitatea scenariului B, cel în care, prin vocea inconfundabilă a lui Traian Băsescu, preşedinte al României, coordonator constituţional al politicii externe a ţării noastre şi şef al CSAT-ului, a simţit că este momentul să treacă la contraatac.
Preşedintele expunându-şi convingerile (care, datorită poziţiei sale, sunt şi poziţia oficială a României) în faţa ambasadorilor UE. Ambasadorul austriac Martin Eichtinger rătăceşte imediat documentul strict confidenţial care rezumă poziţiile expuse de şeful statului român, text care fusese transmis omologului său de la Bruxelles, dar şi, pentru buna, frăţeasca şi deloc surprinzătoare cooperare, şi celor de la Kiev şi Chişinău şi Moscova! De ce oare nu şi Washington?