"Fără poezie, mă băiatule, viaţa e pustie!" Vi-l mai amintiţi pe Ştefan Mihăilescu-Brăila în "Secretul lui Bacchus", milionarul falsificator de vinuri, lăcrimând beat mangă, cuprins de tânguieli poetice? Îl credeam efigia perfectă a momentelor "de suflet" care îi traversează pe urangutanii lirici. Aceştia, altfel nişte brute perfecte, simt nevoia din când în când, mai ales în campanie electorală, să întoarcă spre public o "faţă umană". Spre public, căci niciodată aceste momente nu se consumă în solitudine. Animalul de circ are nevoie de public.
Cristian Tudor Popescu: Măştile urâtului
