Scuzaţi-mi tăcerea prelungită. Am fost la Iaşi unde nu m-am putut apropia de nici un computer de unde să postez în tihnă. De data asta m-am dus şi m-am întors cu trenul. Pentru călătoriile mai lungi vă recomand CFR-ul, dacă vreţi să şi vedeţi ce e pe drum. În maşină stai aproape de firul ierbii şi te uiţi mai mult la ce e înainte în trafic. S-a îngălbenit ţărişoara de câtă rapiţă a plantat românul cu gândul la subvenţii. La Tecuci trenul a luat-o până la un punct înapoi, ca la Ploieşti – de unde şi vorba din Moldova că o întorci ca la Tecuci. Linia electrică ţine doar până acolo. După aia, până la Iaşi mergi cu dieselul. Încet. Poţi privi pe îndelete sărăcia din judeţul Vaslui şi sărăcia din judeţul Iaşi. Ţi se strânge inima. Fabrici abandonate, în locul lor afaceri cu fier vechi sau nimic, iar din când în când pe cîmp, iepe cu mânjii lor şi câte un armăsar priponit, să nu se sperie de tren şi s-o ia razna.
