Cine scanează cinstit istoria adusă la zi a relaţiei PSD-PDL în formula guvernamentală forjată după alegerile parlamentare de la finele anului trecut nu poate să nu observe că, până de curând, marele încasator al acestui duet a fost PD-L.
Pedeliştii au făcut eforturi serioase şi au reuşit să impună ideea că sunt un partid aflat în totalitate la putere. Această prezenţă plenară are mai multe explicaţii, dar nu voi insista asupra lor aici.
Pesediştii, în schimb, sunt autorii multor gesturi politice care trimit, neechivoc, la ideea de opoziţie. În premieră la putere din postura de partid care nu mai e „vioara întâi” şi care, pe deasupra, nu mai are nici preşedintele, PSD a facut şi opoziţie part-time, in perioada decembrie 2008-septembrie 2009. O discuţie despre opoziţia practicată de social-democraţi în această ultimă perioadă e, de asemenea, complicată şi, dacă s-ar face, ar fi de neevitat observaţiile cu privire la taberele din acest partid care au executat, de-a lungul ultimului an, mai multe partituri de opoziţie.
În ciuda unor disidenţe adesea atent calculate şi îndelung afirmate şi, de asemenea, în ciuda unor şicane relativ discrete ale pedeliştilor (+Traian Basescu) la care au fost supuşi cei din PSD, social-democratii au ramas la guvernare. Să nu ne îmbătăm cu vorbele goale pe care le enunţă, pe post de explicaţii, Geoană, Dragnea et comp. – pesediştii au rămas la guvernare nu pentru a rezolva criza, ci, dimpotrivă, pentru a se apara de efectele negative ale crizei. A sta la putere, în vreme de criza, e mult mai securizant decât a face opoziţie. De altfel, împreună cu pedeliştii, social-democratii sunt artizanii unor programe anticriză care i-au exasperat pe specialiştii care ne evaluează.
Capcana puterii care i-a fost întinsă PSD-ului a funcţionat impecabil şi faptul că oamenii lui Geoana&Vanghelie au rămas până acum lângă resursele cele mai sigure echivalează cu una din marile şi certele victorii politice ale PDL & Traian Basescu. Un PSD care ţinteşte sus în competiţia electorală ce se va consuma în două luni de acum înainte, dar care e băgat până la gât în „borcanul cu miere” al puterii nu numai ca e puţin credibil într-o competiţie în care, pentru a avea şanse reale, trebuie sa te baţi „pe bune” cu puterea, dar e şi foarte vulnerabil.
De ce e vulnerabil? Priviti doar spectacolul ultimilor zile şi veţi înţelege de ce. PDL a început, serios de data asta, să dea „test dupa test” PSD-ului. Moţiunea, asumarea răspunderii guvernamentale pe mai multe pachete de legi, bomba cu fitil aprins numită referendum pentru modificarea structurii şi a compozitiei Parlamentului, plus scandalul în care pretext e funcţia pe care o ocupă Dan Nica – toate sunt momente ale aceluiaşi program de a pune la colţ şi de a tăia unghiile Partidului Social Democrat.
De altfel, e uşor de ghicit ca PDL şi Traian Băsescu nu se vor opri aici ceea ce, în cele din urmă, poate să însemne pentru pesedişti ca uneori e prea târziu să te gândeşti să pleci de la guvernare.
ÎN CURÂND
