Andrei Zbîrnea: Se poate spune despre tine și despre colegii tăi de la Comics că faceți parte dintr-un al doilea val de standup în România, cumva identificabil cu ultimii 5-10 ani. Deși știu că ești întrebat frecvent, voi ataca și eu problema, asta pentru că nu am găsit povestea spusă coherent, într-o formă scrisă. Momentul Etno TV. Cum ai ajuns acolo, cum s-a desfășurat totul și ce ai fi făcut diferit la zece ani de la acel eveniment?
Episodul ETNO TV, o bornă importantă
Cristi Popesco: Eu sunt din valul ăsta mai nou, dar Toma, Sergiu și Sorin sunt mai vechi în branșă, au peste 10 ani.
Momentul Etno, momentul meu de glorie :) … Eram în noua trupa Aristocrații (eu, Radu Isac, Sorin Pârcălab, Raul Gheba, Andy Daniluc) și încercam să ne facem promovare. Toată lumea își dorea să apară pe la televiziunile mari, dar Radu a propus să facem invers - să mergem la televiziunile mici, de nișă, cu folclor, chiar și Trinitas era pe listă. Nu am apucat să mergem decât la Etno TV.
Ce s-a intâmplat acolo nu a fost regizat, eu trebuia să spun glume, oamenii de acolo nu păreau să știe ce se întâmplă, așa că am simțit nevoia să explic ce fac eu acolo zicând “Asta ar fi una dintre glume”. Eram și foarte la început, făceam standup de câteva luni, eram copleșit de emoții. Un astfel de moment nu cred că poate fi regizat. Dacă aș fi avut mai multă experiență, probabil ca nu mai ieșea atât de cringe.
Am ținut filmarea la sertar vreo doi ani, nu pentru că mi-era rușine, ci pentru că nu mi-am dat seama că are potențial viral. Când am pus-o pe Facebook, nici nu mi-am imaginat că o să se ducă atât de tare. Uneori, la show-urile de standup mai menționez faza cu ETNO și lumea încă râde, n-a uitat.
AZ: Acum o opinie personală de fan de stand-up românesc. La momentul februarie 2020, fenomenul la nivelul Bucureștiului era într-un moment de climax. Aveam cel puțin trei cuiburi la 99, Comics și The Fool. Crezi că, după ce SARS-CoV-2 și-a făcut de cap cu noi, lucrurile se vor schimba? Vor mai apărea și alte cluburi dedicate? Îți cer să fii puțin profet.
CP: Greu de zis, eu sper să rămânem toți în picioare, că la momentul ăsta încă sunt interzise show-urile în interior. Noi la Comics suntem mai norocoși că avem terasă, dar, dacă vine valul 2 din toamnă și n-o să ne putem întoarce în club, o să fie dificil. Mă îndoiesc că se vor mai deschide cluburi noi acum cu pandemia, dar, daca lucrurile revin la normal, cred că Bucureștiul poate să ducă încă un club de standup. Dar, mai degrabă, cred că următorul club o să fie deschis în provincie. Clujul se mișcă destul de bine, există o comunitate de standup-eri acolo, se face open-mic frecvent.
AZ: Cum au fost primii tăi ani de stand-up? Cum a fost de exemplu să deschizi pentru Teo, Vio și Costel? Am citit într-un alt interviu acordat de tine că de acolo ai făcut primii tăi bani din stand-up, 100 de lei.
Stand-up absurd/suprarealist
CP: Eu am mers în paralel șase ani cu standup-ul și jobul în corporație, deci eram destul de relaxat cu banii. O făceam doar de plăcere. În primii ani mergeam la toate open mic-urile, deschideam showuri pentru oricine mă chema. La început, esențial e să petreci cât mai mult timp pe scenă. Primii bani nu se uită niciodată, e un sentiment unic să primești bani făcând ceva ce îți place foarte mult.
AZ: Am citit tot într-un interviu că încerci să scrii material aproape în fiecare zi. Te-ai gândit să abordezi și alte forme ale textului scris? Scenariu, proză, poezie, jurnal sau lași lucrurile hard-core pentru mai târziu? Cât de mult te-a ajutat la scris faptul că ai lucrat în publicitate și în marketing?
CP: Imi plac foarte mult poveștile absurde, suprarealiste, în care unele animale vorbesc :). L-am văzut la Edinburgh pe Nick Revell cu material de genul ăsta de o oră. Mi-ar plăcea să încerc să fac și eu asa ceva, hai, poate nu o oră, dar măcar jumătate de oră. Am o bucată cu extratereștrii, pe care aș vrea să o duc în direcția asta. E destul de greu cu așa ceva că, dacă nu câștigi publicul de partea ta de la început, poate să devină foarte cringe.
Deocamdată rămân la stand-up, nu mă văd scriind lucruri mai serioase. Cel mult scenarii. Nu simt că stăpânesc atât de bine cuvintele, incât să mă apuc de scris romane.
Faptul că am lucrat în marketing/publicitate nu m-a ajutat atât de mult, pentru că nu am lucrat pe zona creativă, eu am făcut media-planning, deci mai mult Excel. Însă m-a ajutat cu insight-uri despre corporații, experiență de viață, și asta pot folosi în materialul de stand-up.
AZ: Stilul tău e mai puțin narativ decât al altor colegi, tu mizezi foarte mult pe zonele unde umorul se întâlnește cu cele mai concrete forme și unde o glumă considerată proastă devine amuzantă tocmai prin modul plat în care o rostești. Cum ai ajuns la formula aceasta de avea esențe tari în sticluțe mici sau, dacă vrei, glumele concrete se spun în forma lor comprimată.
La început mi-era frică sa aud liniște în sală
CP: Eu m-am apucat de stand-up crezând că o sa fac storytelling, că o să fac tot felul de personaje, cum văzusem la Costel și la alții. Dar, odată ajuns la open mic, mi-am dat seama că eu nu pot să fac așa ceva, eu nu sunt un povestitor înnăscut. Și probabil că nu aș fi urcat pe scenă dacă nu-l vedeam pe Sergiu cu oneline-re (glume scurte). La oneline-re tensiunea e mai mică, spui o propoziție, două și vezi imediat dacă se râde sau nu. Treci imediat la următoarea glumă, pe când la povești lucrezi mai mult la construirea premisei, construiești cadrul și, de multe ori, în partea asta de setup nu sunt râsete. Și la început mi-era frică sa aud liniște în sală.
Nu am vrut eu să fac glume scurte. Din contră, îmi doream opusul, dar s-a dovedit că sunt mai bun la oneline-re. Legat de delivery, nu a fost ceva studiat, eu sunt mucalit de felul meu, inexpresiv facial, deci stilul ăsta de a spune glume cu pokerface mi-a venit natural. Acum sunt mai relaxat, mai râd și eu pe scenă. Eram atât de crispat la început, că nici nu făceam pauză să beau apă. Îmi amintesc și acum prima dată când am băut apă pe scenă.
AZ: Popesco Show, Ceva Mărunt, Știri Mărunte, Ceva Show sunt doar câteva din proiectele la care participi în mediul online. Cum s-a schimbat raportarea ta la publicul care consumă umor virtual și care ar putea să fie în viitor parte a publicului de la Comics? Crezi că șansele ca ei să vină în sala/pe terasa de standup au crescut sau, mai degrabă, s-au diminuat? Cât de atânc s-a cuibărit în noi teama de contact cu celălalalt?
CP: Noi am dat drumul terasei de două săptămâni și, până acum, am avut sold-out la toate show-urile. Oamenii încă vor divertisement live. Pandemia ne-a făcut să găsim soluții să monetizăm conținutul online, pentru că veniturile din show-urile live erau zero. Am făcut multe live-uri, ceea ce nu făceam deloc înainte de pandemie, am încercat niște formate noi și, de multe ori, simțeam că muncim mai mult decât înainte, pentru că aveam live aproape zilnic.
AZ: Ca orice cetățean urban din pandemie cred că ai urmărit și tu filme și seriale în modul binging. Totuși, aș vrea să-mi spui câteva nume din standup de afară care te-au impresionat sau, de ce nu, niște nume care ți-au confirmat încă și mai mult așteptările și cu care a trecut timpul mai ușor.
Știrile nu sunt neapărat o sursă de inspirație
CP: Eu nu prea mă uit la stand-up. Îmi place sa fac stand-up, dar nu prea mă uit la special-uri. Standup-ul mi se pare o formă de divertisment care trebuie consumată live. Am ajuns la concluzia asta după ce am fost la festivalul de comedie de la Edinburgh. A fost interesant să fiu spectator, să vad cum se vede de partea cealalta.
Pe seriale, am reușit în sfârșit să văd și eu The Wire, primele două sezoane au mers ceva mai greu, dar apoi am stat lipit de ecran. Am simțit un gol în viața mea după ce s-a terminat.
AZ: Sunt subiecte sau tematici pe care ai vrut să le dezvolți în numerele tale, dar pe care nu ai putut până acum sau te-ai temut că vei eșua sau că vei supăra pe cineva? Până la urmă care sunt acele subiecte cu care nu este OK să facem glume? Există o asemenea listă sau sunt oameni care ar solicita-o?
CP: Eu tot încerc glume pe tema religiei, dar am observat o oarecare reticență a publicului când începi să faci glume cu Dumnezeu. Nu cred că ar trebui să ne ferim de subiecte sau să ne impună cineva, pentru că asta ar fi cenzură. La noi încă nu simt să existe o presiune din partea publicului pentru political correctness, cum e la americani.
AZ: Ce alte forme de artă te influențează? Cât de mult contează știrile zilei de la TV sau de pe net pentru glumele tale?
CP: Am încercat de mai multe ori să scriu glume plecând de la știrile curente, dar nu prea mi-a ieșit. În plus, e o problemă că știrile alea se răsuflă destul de repede, dacă nu sunt chestiuni foarte mari (ex: pandemia) și te trezești că oamenii nu mai au referință și nu se mai râde.
AZ: Tot legat de subiecte sau zone tabu, cum te raportezi tu la polarizarea socială care s-a accentuat în ultimii ani? Și mă refer concret la cazul filmului Pe Aripile Vântului, retras de pe o platformă de streaming video. Au urmat o serie de postări comentate și răscomentate în social-media, de unde reiese foarte clar distanțarea evidentă între ACORD și DEZACORD. De ce nu mai există opțiunile de mijloc, zonele de conciliere, acolo unde stă și se hrănește puterea argumetației?
CP: Mă aștept ca peste niște ani să fim și noi penalizați pentru glume mai vechi unde nu am fost politically corect. S-a întâmplat în State și probabil că o să vină și la noi.
AZ: Te-ai gândit să încerci standup în limba engleză, ca să ai acces la un public mai larg? Există o idee în acest sens grupul vostru de la Comics?
CP: Ne-am mai gândit la asta, dar e mult mai greu decât pare. Multe din glumele noastre sunt cu referințe locale, care n-ar merge la un public internațional. Ar trebui să folosim premise universale și riscul e mai mare să ajungem pe teritorii care au fost bătute ani de zile de toți comedianții care fac în engleză. La mine mai e o problemă, nu am ureche muzicală și engleza mea sună ca la Iliescu :)
AZ: La final, o întrebare de HR, domnule Popesco: Unde vă vedeți peste 10 ani?
CP: Hmm, grea întrebare. Clar o să vreau să continuu cu standup-ul, pentru că îmi aduce bucurie în suflet, dar mi-ar plăcea să am și un plan B. Poate un business ceva, din care să pot trăi, dacă se satură publicul de mine.
IUNIE 2020
#interviuripentrurealitate
