Exact de asta mă temeam cel mai mult, să ajungem noi, jurnaliştii, să spunem “patronul meu e mai bun decât al tău”, “ba al meu, ba al meu”. Cînd singura raportare normală la acest job fragil e să uiţi naibii de patron şi să-ţi faci treaba. Nu am chef să-mi repet amintirile legate de “neimplicarea” Ringier în politică, pe vremea lui Năstase. Pentu că nu asta e esenţial.
Mai multe, pe VoxPublica.
