Bulgaria ar fi putut deveni al 16-lea stat al Uniunii Sovietice
35 de ani a condus Todor Jivkov destinele Bulgariei. După numai o zi de la căderea Zidului Berlinului, el a fost îndepărtat de la putere. Potrivit lui Jeliu Jelev, ex-disident anticomunist şi preşedinte al Bulgariei între 1991 şi 1997, debarcarea lui Jivkov s-a datorat în egală măsură unui puci din interiorul partidului dar şi activităţii opoziţiei.
La 10 noiembrie 1989 premierul bulgar Gheorghi Atanassov a anunţat în cursul unei şedinţe a CC al PC bulgar că Todor Jivkov a renuţat la funcţiile de secretar general al Partidului şi de membru al Biroului Politic. Deşi i se promisese că va rămâne preşedinte după demisie, Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar îl demite şi din funcţia de şef al statului. Mai mult de 5000 de oameni au ieşit pe străzile Sofiei pentru a sărbători.
Încă de la începutul carierei politice, în 1932, Jivkov s-a comportat ca un aliat fidel al Uniunii Sovietice. Bulgaria era considerată cel mai loial partener al URSS-ului şi a dat o mână de ajutor la invazia Cehoslovaciei. În 1968, Jivkov a cerut chiar, în mod neoficial, ca Bulgaria să devină cel de-al şaisprezecelea stat al Uniunii Sovietice, dar a fost refuzat de Leonid Brejnev.
În anii 80, regimul comunist al lui Jivkov devine din ce în ce mai corupt, autocratic şi anarhic. Persecutarea etniei turce, care reprezenta 10% din totalul populaţiei, o aduce într-o poziţie delicată faţă de occident, înrăutăţind relaţiile economice, iar protectorul de la răsărit sistase ajutoarele financiare şi livrările de ţiţei ieftin.
Populaţia Bulgariei a devenit din ce în ce mai nemulţumită, disidenţa a căpătat curaj, iar tovarăşii n-au ezitat să-l acuze pe Jivkov de acest lucru. Comuniştii bulgari nu s-au putut împotrivi noului curs al politicii reformatoare a lui Gorbaciov.
Înlocuirea lui Todor Jivkov cu Petar Mladenov a fost doar un răgaz pentru Partidul Comunist Bulgar, care a renunţat de bunăvoie la monopulul asupra puterii în februarie 1990. În luna iunie a aceluiaşi an, au avut loc primele alegeri parlamentare libere, după 59 de ani.
Citeşte şi
CRONOLOGIA CĂDERII BLOCULUI COMUNIST
CUVÂNTUL CARE A DĂRÂMAT ZIDUL BERLINULUI: IMEDIAT
