Articolul dedicat Hertei Müller, numit "Cuvinte despre libertate îşi
găsesc eliberarea" ("Words of freedom find release"), face o scurtă
biografie a scriitoarei care a plecat în urmă cu 20 de ani din ţara sa.
Autorul articolului descrie unul dintre romanele Hertei Müller,
"Hertzier", un volum "parţial autobiografic care pare de vis,
fantezist, însă este şi puternic realist".
"Unul dintre
ornamentele din apartamentul scriitoarei din România era o piele de
vulpe pe podea. Într-o zi scriitoarea a observat că pielea de vulpe nu
mai avea coada, însă a crezut că s-a rupt dintr-un accident. Însă în
săptămânile următoare vulpii i-au fost tăiate şi picioarele, unul câte
unul, iar în final i-a fost tăiat capul. Acesta nu a fost nici pe
departe cel mai rău lucru care i s-a întâmplat scriitoarei în timpul
regimului Ceauşescu - a fost dată afară de la locul de muncă şi a
primit ameninţări cu moartea, iar unii dintre prietenii săi au fost
ucişi - însă a fost poate cel mai bizar incident dintre cele multe care
arată tortura psihologică constantă la care regimul a supus cetăţenii,
în special pe cei care refuzau să colaboreze. Pielea de vulpe
spunea parcă ", scrie The Age.
Autorul australian face o paralelă între cărţile Hertei Müller şi cele
ale unor scriitori precum Kafka, Orwell sau Kundera, spunând că astfel
de întâmplări au putut fi citite de australieni în cărţile autorilor
menţionaţi, însă "niciodată aşa cum descrie Müller".
"Am citit unul
dintre romanele sale, ,
în urmă cu zece ani, când a câştigat premiul Dublin Impac şi am fost
fermecat. Le-am spus prietenilor că trebuie să îl citească, însă când
le-am precizat că este vorba despre un grup de studenţi români care
sunt urmăriţi de poliţia secretă, am văzut în ochii lor mirarea şi am
putut citi ceea ce gândeau - un roman prea depresiv, care nu are
legătură cu Australia", scrie jurnalistul australian.
Povestea
din "Hertzier" are o atmosferă extraordinară, hipnotică, astfel încât
cititorul simte paranoia total justificată a personajelor. "Te face să
ridici privirea din carte şi să te uiţi în cameră cu înfioarare, de
parcă tocmai ai fi văzut încă unul dintre picioarele vulpii lipsind".
Articolul prezintă un pasaj din roman, în care un bărbat este bătut de
huligani, iar când este dus la spital, rănile sale sunt descrise ca
fiind "gripă de vară". Când încearcă să depună plângere, autorităţile
îi spun că nimeni nu este bătut fără o cauză.
"După ce s-a ridicat împotriva dictaturii ,Hertei Müller i s-a interzis
publicarea cărţilor în ţara sa. A emigrat în urmă cu mai bine de 20 de
ani, iar acum trăieşte în Germania. Însă timpul petrecut în România
încă o bântuie şi este prezent în scriitura sa, în mare parte despre
propria experienţă. Ceea ce face ca premiul să fie bine-meritat este
faptul că nu este vorba doar despre recunoaşterea unui scriitor
disident. Limbajul, precizia acestuia au fost întotdeauna vitale pentru
scriitoare. Regimurile opresive distorsionează şi denatutrează
cuvintele, iar Müller le salvează şi le lasă să cânte", scrie The Age.