23 Aprilie. Iată-ne întorşi pe meleagurile noastre după un zbor de vreo şase ore. Nici nu am coborât bine din avion, căci gândul nostru era tot la
Portugalia şi la tot ce am văzut şi întâlnit în mica ţară de la capătul Europei. Ne veneau în minte clipele în care am decolat spre Lisabona şi emoţiile pe care le-am trăit.
Dar toate emoţiile ne-au trecut odată ce am ajuns în aeroporul din Lisabona. Prima zi a fost puţin ploioasă, dar frumuseţile oraşului au acoperit capetele noastre ca o umbrelă, de nici nu am simţit ploaia. De dimineaţă am făcut un tur de oraş cu un ghid local, tur în care am vizitat monumentele lor istorice semnificative cum sunt Turnul Belem, Mănăstirea Ieronimiţilor, Monumentul Navigatorilor şi castelul Sao Jorge.
Tot în prima zi, cum era seara de Înviere, am căutat Biserica Ortodoxă pentru a participa la slujba de Înviere şi, după vreo 2 ore de căutări, am găsit-o. După cum spunea şi părintele paroh: "Caută şi vei afla". Seara, de la ora 12, am participat la slujba de Înviere alături de încă vreo 2.000 de români veniţi din toate colţurile Portugaliei. Cu mulţi dintre românii de acolo ne-am împrietenit şi ne-au dat detalii despre locurile din jurul Lisabonei pe care ni le-am şi propus să le vizităm.
A doua zi ne-am odihnit după lunga noapte petrecută la biserică şi
după-masa am pornit prin oraş, în căutarea stadioanelor. Cu harta în mână, am cutreierat străzile oraşului, ne-am şi rătăcit, dar cu ajutorul localnicilor am găsit şi stadioanele, adevărate construcţii de artă renovate special pentru Euro 2004.
Luni, în a treia zi ne-am propus de dimineaţă să ajungem să vedem capătul Europei continentale, Cabo da Roca. Şi am reuşit! Drumul nostru a trecut prin oraşul Sintra, un oraş încărcat de istorie şi... de turişti, printre care şi mulţi români. Din Sintra, după circa 40 de minute de mers cu autobuzul am ajuns la Cabo da Roca, cel mai frumos loc în care am fost vreodată! Am coborât până la Ocean şi după ce am stat vreo trei ore am pornit spre Lisabona pe un alt traseu ce trecea prin staţiunile turistice Cascais şi Estoril.
Marţea a fost rezervată pentru a vedea locul unde s-a ţinut expoziţia
mondială din 1998 şi Oceanariul, iar miercuri, în ultima zi a noastră de şedere pe meleaguri lusitane am vizitat ceea ce îmi doream cel mai mult, stadionul echipei Benfica. Da Luz este un adevărat monument al fotbalului. Anul acesta se sărbătoreşte centenarul numărului de trofee câştigate, iar muzeul parcă te poartă prin istoria fotbalului datorită cupelor şi trofeelor ce le vezi acolo.
După cinci zile petrecute în Lisabona am rămas cu o părere foarte bună despre Portugalia şi oamenii de acolo şi cu speranţa că vom reveni. Multumim Realitatea pentru ocazia unică pe care ne-aţi oferit-o!