Fiindu-ne, însă, familiari dictatorii şi orbirea pe care le-o induce, inevitabil, orgoliul lor nemăsurat, precum şi abuzurile săvârşite preventiv asupra populaţiei, înainte să apuce conştiinţa să le tresară; fiindu-ne, mai cu seamă, proaspete în minte evenimentele de la Chişinău, imaginile tinerilor bătuţi, rănile celui mort, sechestrarea jurnaliştilor, dar mai ales validarea rezultatelor alegerilor, victoria comuniştilor şi confirmarea că sacrificiile tinerilor au fost în van, s-ar putea să
empatizam, totuşi, cu locuitorii ţării respective. Citeşte mai mult