"Animalele comunitare sunt rezultate din animalele cu deţinători care au fost abandonate de către aceştia fie pentru că înmulţirea lor necontrolată nu a putut fi stopată din cauza lipsei de informare fie, din păcate în cele mai multe cazuri, din iresponsabilitatea acestora, care consideră că ceea ce prisoseşte în casă sau curtea lui poate arunca pe domeniul public, chiar dacă surplusul este reprezentat de o fiinţă", a declarat Carmen Arsene, vicepreşedinte Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor.
Potrivit vicepreşedintelui Federaţiei, singura metodă eficientă de a stopa creşterea numărului de animale abandonate pe străzi este controlul asupra reproducţiei lor şi identificarea animalelor cu stăpân.
Şi preşedintele asociaţiei Robi este de aceeaşi părere. "Sterilizarea obligatorie a câinilor şi pisicilor cu excepţia celor cu valoare chinologică şi felinologică şi drept de montă conform regulamentului Asociaţiei Chinologice şi Asociaţiei Felinologice din România, şi câinilor utilitari, este singura măsură capabilă să pună capăt abandonului perpetuu de animale nedorite sau în exces", a declarat Marilena Cristian, preşedinte Robi.
Preşedintele asociaţiei susţine că dacă în alte state în care democraţia este la ea acasă pot să impună cetăţenilor să-şi sterilizeze animalele, "nu vedem de ce România ar trebui să aibe o altă politica. Cei care merg în aceste state sunt plăcut surprinşi că nu văd haite de câini. Puţini sunt însă cei care înţeleg rostul legilor care au condus la acesta situaţie", a spus Marilena Cristian.
Majoritatea oamenilor ce sunt împotriva sterilizării obligatorii fac referire la dreptul animalelor de a procrea şi la beneficiile acestui drept.
"Într-adevar orice animal are dreptul de a procrea. Reprezintă unul dintre drepturile lor, atunci când vrem să le recunoaştem. Dar are mai mult dreptul la viaţă. Aceşti pui nenăscuţi sunt condamnaţi: fie la moarte, fie la o viaţă în care căutarea de hrană în tomberoane sau în mila oamenilor sau căutarea unui colţ în care să se încălzească sau teama că omul îl va agresa fizic devin singurele preponderente", a explicat vicepreşedintele Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor, subliniind că nu s-ar fi impus această obligativitate a sterilizării dacă am fi fost o societate responsabilă.
Beneficiul procreării se bazează în mare parte pe o legendă sau pe afirmaţii făcute în afara studiilor, veterinarii susţin dimpotrivă că cea mai bună vârstă de sterilizare este la aproximativ şase luni.
"Trăim în România, unde spiritul civic nu există, aşa că trebuie o normă pe care cetăţenii să fie obligaţi a o respecta. Dacă nu se mai vor câini pe stradă, soluţia sterilizării tuturor este cea care trebuie aplicată în accest moment. Mai târziu, peste 5-10 ani, când se va regla situaţia, actul poate fi revocat", a explicat Luminiţa Hălmăgeanu, de la SPCA, Societate pentru Prevenirea Cruzimii faţă de Animale.
SPCA a mai precizat că implantarea de microcip este "cartea de identitate" a animalului dar şi a stăpânului care îl va putea găsi dacă îl pierde, dar va trebui şi să dea socoteală şi dacă îl abandonează.
Dacă doriţi să consultaţi în întregime proiectul Primăriei, alături de raportul de specialitate, îl puteţi downloada de aici.
