"De ce nu ne mai iubeşte lumea", se întreba, miercuri, ziarul elveţian
"Le Matin" citând comentariile acerbe apărute în presa străină în
ultimele zile. Pentru publicaţie, nu există nicio îndoială că arestarea
lui Polanski la sosirea sa în Elveţia, pe baza unui mandat de arestare
american, a fost picătura de apă care a umplut paharul. Episodul
arestării lui Polanski a fost pretextul pentru a reveni asupra
problemelor mai dureroase, explică "Le Matin".
În câteva luni,
Elveţia a fost obligată să îşi divulge secretul bancar, să se plece în
faţa liderului libian Muammar Gadaffi înfuriat de arestarea fiului său
Hannibal la Geneva pentru rele tratamente aplicate unor angajaţi şi să
dezvăluie fiscului american numele a 4.450 de clienţi ai băncii UBS. "Ţara traversează o perioadă dificilă, care se prelungeşte", recunoaşte
profesorul de politologie Pascal Sciarini de la Universitatea din
Geneva. Pentru acesta, lipsa iubirii pentru Elveţia datează din anii
'90, încă de la problema activelor nerevendicate (averile victimelor
Holocaustului plasate în bănci elveţiene).
Ziarul "24 heures" consideră că imaginea Elveţiei a fost pătată de-a
lungul timpului de "vecinii francezi". "Imaginea unei Elveţii idilice
şi tolerante a fost ştearsă cu mult timp în urmă în memoria franceză",
adaugă cotidianul.
Pentru profesorul de la Institutul de înalte studii internaţionale din
Geneva, Pierre Hazan, Elveţia suferă de o absenţă a culturii de criză,
care o face incapabilă de a gestiona propriile diferende
internaţionale. În plus, odată cu finalul războiului rece, ţara a
pierdut locul privilegiat de contact între est şi vest, explică Hazan.
"Elveţia încearcă astăzi să îşi redefinească rolul, angajându-se în
afaceri internaţionale, menţinându-şi rolul tradiţional de mediator",
susţine Hazan, estimând că o neutralitate mai activă ar fi una dintre
soluţiile problemelor de imagine.
