Aproape nimeni nu semnează cu numele său real, ceea ce dovedeşte o concepţie sui generis despre dialog, despre curajul opiniei proprii şi despre responsabilitate.
Încă nu pricep psihologia celor care îşi petrec timpul producând comentarii anonime la felurite articole de presă. Fenomenul este însă masiv şi are deja o răspândire planetară. Prin urmare, trebuie luat în serios. În sine, nevoia de a reacţiona, de a participa la o dezbatere publică, este legitimă, dacă nu chiar recomandabilă. Ea atestă existenţa unui potenţial spirit civic şi întreţine, fie şi dezordonat, o necesară piaţă de idei. Oricine are dreptul să-şi asume un rol în perimetrul acestei pieţe. Dar cu condiţia minimală a însuşirii unui instrumentar adecvat şi a unor reguli de joc cât de cât civilizate. Oricine are voie să joace fotbal. Dar nu oricine poate năvăli în teren, dacă tot ce ştie e să se agite şi să şuteze brambura.