"Până la apariţia legii 198 exproprierile se făceau pe legea comună,
legea 33. Procedura legii 33 s-a dovedit a fi mult prea greoaie şi
ducea la întârzieri nejustificate ale procesului de realizare a
infrastructurii", a declarat Matei Popa.
Accelerarea procesului de expropriere nu este întotdeauna un lucru bun,
crede avocatul Alexandru Marin. El spune că, dintre toate ţările
Uniunii Europene, România are cea mai permisivă legislaţie în domeniul
exproprierilor.
"Acest proces, aşa grăbit cum este, a dat naştere la abuzuri. Acum
putem vedea cazuri în zona Clujului, pe autostrada Transilvania, unde
s-au făcut “exproprieri” pentru a se extrage materiale de lucru,
pietriş şi nisip, în afara traseului autostrăzii. Exproprierea nu e o
modalitate de a facilita investiţia. Ea trebuie să fie doar o excepţie
de la regulă, doar atunci când o altă soluţie nu se poate găsi pentru
realizarea interesului public", a spus Alexandru Marin.
Avocaţii spun că un motiv de litigii şi întârzieri în domeniul
exproprierilor îl constituie valabilitatea titlurilor de proprietate
eliberate pentru terenurile necesare lucrărilor de infrastructură.
Matei Popa susţine că şi în acest caz, legea 198 îşi dovedeşte
utilitatea, permiţând continuarea proiectelor publice chiar şi în caz
de litigiu.
"Legea 198 spune că în situaţii de litigiu banii se consemnează şi vor
fi ridicaţi de persoana care dovedeşte dreptul de proprietate cu o
sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă. In măsura în care
banii există transferul dreptului de proprietate se produce, terenul
intră în administrarea statului român şi este pus la dispoziţia
constructorului", a spus Popa.
În privinţa relaţiei expropriaţilor cu statul, avocaţii spun că, atunci
când evaluările au fost corecte, nivelul contestaţiilor s-a menţinut la
5% din totalul dosarelor de expropriere ceea ce, spun ei, reprezintă un
procent rezonabil.