5.000 de kilometri de cale ferată din cei 13.700 necesită reparaţii capitale. În total 7.000 de kilometri, adică jumătate din întreaga reţea de căi ferate şi-a depăşit durata de viaţă proiectată.
Doar o cincime din podurile şi podeţele traversate de calea ferată sunt funcţionale, iar o cincime au durata de viaţă depăşită. Aproape 70 din cele 170 de tuneluri necesită reparaţii capitale. 80 la sută din reţeaua electrică are durata de viaţă expirată.
Toţi cei 1862 kilometri de linii electrice aeriene şi cablu de medie şi înaltă tensiune necesită reparaţii capitale. Toate cele 850 de macazuri cu instalaţii de centralizare electromagnetică au durata de viaţă depăşită. Din cele 16.000 de macazuri cu instalaţii de centralizare electrodinamică, 15.300 au durata de viaţă depăşită sau necesită reparaţii. Aşa se face că au fost identificate chiar de către CFR 1.000 de puncte periculoase pentru siguranţa traficului. Tragediile par inevitabile.
Măsurile luate de stat se rezumă în principal la limitarea vitezei trenurilor. România a ajuns o ţară în care viteza medie de circulaţie scade de la un an la altul, în loc să crească. Dacă în 2001 viteza medie pe reţea era de 68,3 kilometri pe oră, în 2007 a ajuns la 65. Am cumpărat totuşi vagoane specifice trenurilor de mare viteză, care circulă cu 80 de kilometri pe oră, deşi sunt proiectate să circule cu 200 de kilometri pe oră.
Pe un sfert din liniile de cale ferată din România viteza maximă permisă aduce aminte de transportul de acum 100 de ani, şi anume 50 de kilometri pe oră. În realitate trenurile circulă şi mai prost. Întârzierile acumulate în 2007, de exemplu, au atins 51.000 de minute, adică 35 de zile. Aceste informaţii provin dintr-o notă internă a Companiei de Căi Ferate, obţinută de Evenimentul Zilei, anul trecut.