MARY ANNING este una dintre cele mai celebre femei din lumea ştiinţei. A fost o colectionara de fosile si specialista in paleontologie care a devenit cunoscuta pentru un numar important de descoperiri pe care le face la Lyme Regis, cu datare in era Jurasicului.
Munca lui MARY ANNING a contribuit decisiv la modificarile fundamentale din gandirea stiintifica asupra vietii preistorice si istoriei pamantului, dar numele sau nu spune multe.
Descoperirile lui MARY ANNING includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afara Germaniei, fosile marine şi multe altele.
MARY ANNING s-a născut în Lyme Regis, un oraş aflat pe coastă, în Dorset, Anglia. Pe coastă se găseau numeroase fosile, iar localnicii au învăţat rapid să facă o afacere din vânzarea acestor obiecte curioase turiştiklor care veneau în număr tot mai mare în zonă. Familia lui MARY ANNING nu a făcut excepţie, iar tatăl ei o lua deseori la cules de fosile, activitate care a inspirat-o pentru mai târziu.
MARY ANNING .Trei motive au împiedicat-o pe MARY ANNING să se bucure de recunoaşterea lumii ştiinţifice în timpul vieţii. Primul dintre ele: sexul, deosebit de important într-o epocă dominată de bărbaţi.
Al doilea motiv: clasa socială din care făcea parte, la fel de importantă, într-o epocă dominată de cei bogaţi. Familia lui MARY ANNING era un săracă, iar cercetătoarea s-a luptat cu problemele financiare întreaga viaţă. Tatăl ei, care confecţiona mobilă, a murit când MARY ANNING avea doar 11 ani.
Nu în ultimul rând, faptul că provenea dintr-o familie de atei i-a pus noi piedici.
MARY ANNING este oferită acum drept exemplu de caz în care ştiinţa a învins Biserica. Faptul că multe dintre creaturile descoperite şi identificate de MARY ANNING nu păreau să mai existe pe Pământ, ridica o problemă legată de învăţăturile Bibliei, şi anume că Dumenzeu, prin Noe, a salvat toate animalele de marele Potop.
Cuplată cu o altă credinţă, aceea că Dumnezeu a dat lui Adam control asupra tuturor creaturilor care se mişcă pe Pământ, se credea că este imposibil ca o specie să dispară.
Descoperirea lui MARY ANNING şi argumentele lui Georges Cuvier şi ale altor oameni de ştiinţă, au invalidat poziţia Bisericii.
În ciuda educaţiei sale limitate în şcoală, MARY ANNING citea numeroase lucrări ştiinţifice şi deseori copia de mână texte îmrpumutate de la alţii. Pentru a înţelege mai bine anatomia fosilelor cu care lucra a început să disece peşti.
MARY ANNING căuta fosilele în zona stâncoasă de pe coasta de sud a Ţării Galilor, în special în lunile de iarnă, când alunecările de teren descopereau noi fosile care trebuiau culese repede, înainte de a fi luate de apa mării. Era o muncă periculoasă, iar MARY ANNING a fost aproape de a-şi pierde viaţa în 1883, în timpul unei alunecări de teren care i-a ucis câinele.
MARY ANNING ."Poate că vei râde de mine când îţi voi spune că moartea credinciosului meu câine m-a întristat foarte mult. O stâncă a căzut peste el şi l-a ucis într-o secundă în faţa ochilor mei, aproape de picoarele mele...am fost aproape de a-i împărtăşi soarta", i-a scris MARY ANNING prietenei sale, Charlotte Murchison.
Încet încet, MARY ANNING a devenit cunoscută în cercurile geologilor din Marea Britanie sau chiar din întreaga Europă şi din SUA, şi era consultată pe teme de anatomie sau pe teme ce ţineau de colecţionarea de fosile.
Pentru că era femeie, MARY ANNING nu a putut intra în Societatea Geologilor din Londra şi nu a primit întotdeauna credit pentru contribuţiile ei ştiinţifice.
"Lumea m-a folosit într-un mod atât de meschin încât mi-e teamă că am ajuns să nu mai am încredere în nimeni", mărturisea MARY ANNING, într-o scrisoare trimisă unei prietene.
Singura contribuţie ştiinţifică a lui MARY ANNING care a ajuns să fie publicată într-o revistă de specialitate era de fapt o scrisoare pe care o trimisese Revistei de Istorie Naturală pentru a contrazice un articol.
MARY ANNING a murit de cancer la sân la vârsta de 47 de ani, în 1847. Încă odată, a fost nedreptăţită, de data aceasta de cei din oraş. Localnicii au interpretat greşit efectele dozelor crescute de laudanum pe care MARY ANNING le lua pentru a face faţă durerii şi au concluzionat că avea probleme cu băutura.
MARY ANNING ,În 1846, când comunitatea geologilor a aflat de boala ei, a început o colectă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru îngrijire.
După moartea lui MARY ANNING, în 1847, povestea ei neobişnuită a început să stârnească foarte mult interes. Charles Dickens a scris în 1865 că această "fiică de tâmplar şi-a câştigat un renume pe care l-a meritat pe deplin".
Tardiv, în 2010, Societatea regală din Marea Britanie a inclus-o pe MARY ANNING pe o listă cu zece femei din Marea Britanie care au influenţat istoria ştiinţei.
MARY ANNING a ajuns şi sursă de inspiraţie pentru un roman - Fapturi uluitoare, cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, scriitoarea cunoscuta in intreaga lume datorita bestsellerului Fata cu cercel de perla (Polirom, 2003), considerat de Publishers Weekly „un adevarat fenomen editorial”.
La inceputul secolului al XIX‑lea, MARRY ANNING, eroina romanului Fapturi uluitoare (2009), descopera fosilele unor creaturi necunoscute pe o plaja din apropierea casei sale, pornind o dezbatere despre creationism si inceputurile omului care va zgudui comunitatea oamenilor de stiinta ai vremii. Insa, in acest domeniu dominat strivitor de barbati, MARRY ANNING se va confrunta in curind cu prejudecatile sexiste din lumea academica, birfa rautacioasa a vecinilor si durerea dragostei interzise.
Din fericire, MARRY ANNING va cistiga o aliata neobisnuita in persoana lui Elizabeth Philpot, o fata batrina inteligenta, dificila si obsedata de fosile. In ciuda diferentelor de virsta si mediu, cele doua femei descopera ca, in lupta lor pentru recunoastere, prietenia este arma cea mai redutabila.
Motorul de căutare online Google şi-a modificat logoul, miercuri, pentru a marca împlinirea a 215 ani de la naşterea britanicei MARRY ANNING, o renumită colecţionară şi comerciantă de fosile, care a contribuit semnificativ la apariţia paleontologiei moderne.
Pagina de start a motorului Google afişează un logo în care silueta lui MARRY ANNING - prezentată din spate şi purtând o pelerină verde şi o pălărie - formează litera "L", iar oasele fosilizate ale unei vieţuitoare preistorice alcătuiesc celelalte litere ce compun cuvântul "Google".
Tatăl ei, tâmplar, îşi completa veniturile lunare vânzând turiştilor diverse fosile. Atunci când el a murit de tuberculoză, în 1810, familia sa a rămas fără bani. MARRY ANNING şi fratele ei Joseph au început să caute fosile înfiecare zi, iar aceasta a devenit ocupaţia lor principală. Era o muncă grea, mai ales iarna, dar şi periculoasă, iar Mary a fost aproape de a-şi pierde viaţa în 1833, în timpul unei alunecări de teren.
Colecţionarea de fosile era în mare vogă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai întâi ca o pasiune, aşa cum era colecţionarea de timbre, dar apoi această activitate s-a transformat progresiv într-o veritabilă ştiinţă, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai conştienţi de importanţa fosilelor în geologie şi în biologie. MARRY ANNING a început această profesie dintr-un motiv pur comercial, însă comunitatea ştiinţifică a devenit foarte repede principala ei sursă de clienţi.
Primul motiv pentru acest interes al oamenilor de ştiinţă şi pentru orientarea carierei lui Mary Anning a fost descoperirea făcută de aceasta, la câteva luni după moartea tatălui ei: un schelet complet de ihtiozaur. Fratele ei găsise craniul acelei vieţuitoare, care semăna cu un crocodil mai mare, cu un an mai devreme. Restul scheletului lipsea, dar Mary, însoţită de fratele ei, l-a descoperit după o furtună. Această specie fusese deja descrisă în 1699, pe baza unor fragmente descoperite în Ţara Galilor, dar acesta a fost primul schelet complet de ihtiozaur descoperit pe plan mondial. A fost o descoperire importantă, carea fost descrisă la scurt timp după aceea în publicaţia Transactions of the Royal Society. MARRY ANNING avea pe atunci vârsta de 12 ani.
Reputaţia lui MARRY ANNING, care creştea tot mai mult, i-a atras atenţia lui Thomas Birch, un colecţionar bogat. Impresionat de sărăcia în care trăiau Mary Anning şi familia ei, Thomas Birch şi-a scos la vânzare propriile fosile şi i-a donat toţi banii lui Mary Anning (aproximativ 400 de lire sterline). Scăpând astfel de grijile financiare, pentru prima dată în viaţa ei, Mary a continuat să caute fosile, chiar şi după ce fratele ei s-a angajat într-un atelier local de tapiţerie.
Următoarea ei descoperire majoră a reprezentat o premieră: scheletul unui plesiozaur, găsit în 1821. Exemplarul descoperit era un Plesiosaurus dolichodeirus şi este în continuare considerat în zilele noastre caspecimenul tip pentru această specie. În 1828, MARRY ANNING a descoperit un important schelet de pterodactil, un Pterodactylus macronyx, primul găsit în afara Germaniei. A vândut această fosilă lui WilliamBuckland, care i-a schimbat numele în "Dimophordon".
Cele trei descoperiri formează partea majoră a contribuţiei pe care MARRY ANNING a adus-o paleontologiei, însă cercetătoarea britanică a continuat să caute şi să colecţioneze fosile întreaga ei viaţă, făcând numeroase alte descoperiri în acest domeniu.
În anii 1830, MARRY ANNING a primit o rentă anuală din partea British Association for the Advancement of Science, drept recompensă pentru eforturile sale.
MARRY ANNING a murit pe 9 martie 1847, la vârsta de 47 de ani, din cauza unui cancer mamar. Cu câteva luni înainte de a muri, Mary a primit titlul de membru onorific al Geological Society of London, în ciuda statutului sexist din epocă al acestei organizaţii, care interzicea includerea femeilor în rândul ei.
Luate în ansamblu, descoperirile făcute de MARRY ANNING reprezintă una dintre dovezile care au demonstrat fenomenul de extincţie a speciilor, sugerat începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea de diverşi zoologi, precum Georges Cuvier. În trecut, oamenii credeau că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele în timpul Creaţiei şi era de neconceput ca anumite specii să dispară. Se presupunea că un schelet bizar care eradescoperit aparţinea unei specii care trăia încă într-o regiune neexplorată a Terrei. Natura atât de ciudată a scheletelor găsite de Mary Anning şi de alţi paleontologi din epocă, precum Gideon Mantell, supranumit"descoperitorul dinozaurilor", a dat o lovitură puternică acestor argumente şi a deschis drumul către o mai bună înţelegere a vieţii din perioadele geologice precedente.
Influenţa lui MARRY ANNING s-a extins şi asupra geologiei: descoperirile ei au pus bazele pentru o veritabilă revoluţie în domeniul geocronologiei, o disciplină care utilizează fosilele pentru a reconstitui istoria Pământului.
Naturalistul americano-elveţian Louis Agassiz, impresionat de întâlnirea sa cu MARRY ANNING, a numit două specii în onoarea ei: Acrodus anningiae şi Belenostomus anningiae.
