Acest răspuns la întrebare este extras din cartea "Bine că eşti tu deştept" de John Farndon. Prima variantă de răspuns ar fi deci aceea că furnica - dacă este vorba despre specia nezburătoare, fără aripi - cade la pământ, accelerând spre sol ca urmare a tracţiei gravitaţionale reciproce exercitate între însectă şi pământ, scrie 1cartepesăptămână.ro.
Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Furnicile sunt aşa de mici şi de uşoare, încât căderea lor este considerabil frânată de rezistenţa aerului, adică de coliziunea insectelor cu numeroasele molecule de aer.
Astfel, în vreme ce un om poate atinge viteza maximă - terminală, i-am putea spune - de aproximativ 50-90 m/s, majoritatea furnicilor sunt atât de uşoare încât viteza lor terminală este suficient de mică pentru a le permite să plutească lin în jos, asigurându-le supravieţuirea atât în timpul căderii, cât şi la impactul cu solul.
Cercetări recente efectuate în regiunile tropicale din Peru au demonstrat că furnicile lucrătoare fără aripi fac parte dintre specfiile animale zburătoare ale lumii sau, mai degrabă, plutitoare. Când dai drumul de sus unei furnici, aceasta se prăbuşeşte mai întâi vertical.
Apoi, asemenea unui practicant al skydiving-ului în primele momente ale căderii libere - insecta îşi întinde picioarele pentru a-şi mări capacitatea de frânare şi de control.
În cele din urmă, mişcându-şi membrele pentru a controla direcţia prin intermediul frânării, trece la o plutire lină, cu aproximativ 4 m/s. Aparent pluteşte înapoi, cu spatele, fiindcă picioarele din spate sunt mai lungi decât cele anterioare.
