A fost campionul absolut la categoria grea și rămâne cel mai tânăr câștigător al titlurilor din boxul profesionist WBC, WBA și IBF la această categorie. A captat atenția întregii lumii prin intermediul sportului, la fel ca și Muhammad Ali. A câștigat titlul WBC la numai 20 de ani printr-un KO tehnic în runda a doua împotriva lui Trevor Berbick. De-a lungul carierei sale, Tyson a devenit bine-cunoscut pentru stilul său agresiv în box și la intimidare, precum și pentru comportamentul controversat atât în interiorul, cât și în afara ringului.
Potrivit Enciclopediei Universale Britannica, Mike Tyson a făcut parte dintr-o bandă de stradă și a fost trimis la o școală de corecție, unde i-a fost descoperit talentul. Legendarul manager de box Cus D'Amato, care a văzut potențialul lui Mike Tyson, l-a luat sub protecția sa. Cu toate că parteneriatul dintre cei doi a început ca antrenor și boxer, lucrurile au evoluat rapid spre o relație tată-fiu. D'Amato a stabilit un program de antrenament riguros pentru Mike și i-a insuflat acestuia o disciplină de fier, care l-a transformat în profesionist în 1985, la vârsta de 18 ani.
Forța masivă și rapidă și pumnii "percuție" i-au adus porecla de "Iron Mike", care l-a urmat pe tot parcursul carierei de box profesionist. De altfel, Mike Tyson a căpătat și alte porecle, cum ar fi "Kid Dynamite" și "The Baddest Man on the Planet".
A intrat în boxul profesionist în 1985 și a câștigat titlul în 1986 într-un meci cu Trevor Berbick, scrie Agerpres.
Și-a apărat titlul împotriva lui Larry Holmes, a lui Michael Spinks și a altor opt pugiliști, după care a pierdut neașteptat împotriva lui James "Buster" Douglas în 1990 în runda a zecea la meciul desfășurat în februarie la Tokyo. Între 1987 și 1990, victoriile sale împotriva lui Pinklon Thomas, Tubbs Tony, Larry Holmes, Tyrell Biggs și Michael Spinks au confirmat statutul său de cel mai bun din lume, potrivit site-ului www.imdb.com.
În 1996, a avut încă un meci, pe care l-a pierdut în favoarea lui Evander Holyfield; în revanșa acordată în 1997 a fost descalificat pentru că a mușcat o bucată din urechea lui Holyfield și i s-a retras licența. În 1999, Tyson și-a reprimit licența și s-a întors în ring. În 2002, campionul englez la categoria grea Lennox Lewis l-a doborât de două ori la podea, înainte de a-l face knock-out în runda a opta. În iulie 2004 a fost învins de către un alt talent britanic, Danny Williams, în patru runde. Ultimul meci pe care l-a disputat a fost înfrângerea de către irlandezul Kevin McBride, în 2005, moment în care pentru toți a fost clar că pentru Tyson nu mai este nimic de făcut.
Viața sa în afara ringului a fost la fel de captivantă ca și viața în ring. A avut o căsătorie de scurtă durată și extrem de tumultoasă cu actrița Robin Givens. A mai fost căsătorit de două ori. Este tatăl a șapte copii. Enciclopedia Universală Britannica notează că în 1992 Tyson a fost acuzat de viol și condamnat la șase ani de închisoare; a fost eliberat condiționat în 1995.
În 2009, a revenit în prim-plan într-un rol diferit, în care a jucat propriul său rol în comedia de mare succes, "The Hangover" (Marea mahmureală), cu Bradley Cooper. Acest succes a dus la mai multe apariții la televiziune. În 2012, a făcut saltul pe scena Broadway, unde a jucat în spectacolul, "Mike Tyson: Undisputed Truth" (Mike Tyson: Partea mea de adevăr), regizat de Spike Lee.
Mike Tyson a mai jucat în filmele: The Hangover II și III / Marea Mahmureală 2 și 3 (2011); Signal Lost (2013); Scary Movie 5 / Comedie de groază 5 (2013); Being: Mike Tyson (2013); Mike Tyson Mysteries (2014); Meet the Blacks (2016) și Back in the Day (2016).
În întreaga sa carieră de boxer profesionist a disputat 58 de meciuri. A avut 50 de victorii, din care 44 prin KO, șase înfrângeri și două partide nedisputate.