”Îmi aduc aminte că în acea perioadă, de dinaintea desfășurării finalei, Țiriac și cu mine eram cazați la hotelul de lângă Arcul de Triumf. Eram păziți de miliție, aveam motocicliști după noi când ne deplasam la teren pentru a ne antrena. O nebunie”, şi-a amintit “Nasty”.
În acea vreme eu conduceam o mașină Alfa Romeo și un bun prieten de-al meu din Italia, venit în București special pentru a urmări această finală, m-a rugat să-i împrumut mașina. Al naibii semăna și foarte bine cu mine. Dacă-l vedea cineva din spate jura că sunt eu. Omul a luat mașina și a început să-și facă de cap prin București. Mergea seara la baruri, se mai împrietenea cu câte o fată, apoi pleca la hotel cu ea. Securiștii îl filau tot timpul și raportau mai sus că Ilie Năstase își face de cap prin București. Iar eu eram cu Țiriac în camera de hotel. Habar nu aveam ce făcea ăla. Cert este că după meci s-a lansat ideea că eu aș fi vândut meciul. Vă dați seama la ce nebunie se ajunsese. După meci, Ceaușescu a primit ambele delegații la Comitetul Central. Eu, în ziua imediat următoare, trebuia să plec la Barcelona. Aveam un turneu acolo. A fost motivul pentru care am stat destul de puțin la întâlnirea de la Comitetul Central, dar șocul cel mare l-am avut la ieșirea din clădire.
Chiar la ieșirea din clădire, de zid, stătea rezemată o doamnă. Nu mi-am dat seama cine este. Eu mă îndreptam spre mașină. Mă pregăteam să plec. Când, la un moment dat am auzit: «Tovarășu′ Năstase, putem sta puțin de vorbă?». Când m-am întors, am înghețat. Era chiar Elena Ceaușescu. Mi-a spus doatr atât: «Copile, poți merge liniștit. Eu și Nicu știm că nu ai vândut meciul. Știm că ești patriot și ești cu sufletul pentru țară». Vă dați seama cât de diabolici puteau fi unii oameni. Acele rapoarte ajunseseră, probabil, pe masa celor doi. Iar eu eram total nevinovat”, a relatat Ilie Năstase.