Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la București. Și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala sportivă nr. 2 București. Doi ani mai târziu, a fost transferat la Dinamo București. Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970. Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început și activitatea de antrenorat. A reușit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permite să participe în cupele europene.
Prima performanţă a lui Lucescu în Cupa UEFA a fost atingerea sferturilor de finală, în sezonul 2002/2003, cu Beşiktaş. Pentru această performanţă, în mai 2009, a fost decorat de fostul preşedinte al României Traian Băsescu. De asemenea, fostul preşedinte al Ucrainei Viktor Iuşcenko i-a acordat Ordinul de Merit clasa a II-a, pentru câştigarea Cupei UEFA. Lucescu a mai ajuns în semifinalele Cupei Cupelor, cu Dinamo Bucureşti, în sezonul 1989/1990 şi în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, cu Galatasaray Istanbul, în sezonul 2000/2001. În 2000, imediat după ce a preluat echipa Galatasaray, Lucescu a reuşit să câştige Supercupa Europei, atunci când îi avea în "subordine" pe Gica Hagi şi Gică Popescu.
Cele mai multe performanţe din cariera sa de antrenor le-a obţinut cu actuala sa echipă, Şahtior Doneţk, cu care a câştigat de opt ori titlul de campion naţional, cinci Cupe ale Ucrainei şi şapte Supercupe.
Cea mai mare performanţă din cariera sa a obţinut-o în 2009, când a câştigat cu Şahtior Doneţk Cupa UEFA, devenind astfel al treilea antrenor român care se impune într-o finală europeană după Ştefan Kovacs, care a câştigat de două ori Cupa Campionilor Europeni cu Ajax Amsterdam, în 1972 şi 1973 şi Emeric Ienei, învingător în principala competiţiei europeană intercluburi cu Steaua, în 1986.
