De ce nu zâmbea niciodată Nadia Comăneci în timpul concursului şi de ce nu zâmbeşte nici Simona Halep pe terenul de tenis?
Este foarte dificil să zâmbeşti pe o bârnă care este extrem de îngustă, trebuie să te concentrezi un minut şi jumătate. După ce am terminat exerciţiul am zâmbit mereu, dar fiecare are personalitatea lui. Este un detaliu ce ţine de concentrare, psihologic sportivii se prezintă diferit când concurează. Este o chestie de personalitate.
În sportul anului 2018, Serena Williams vorbeşte despre sexism şi discriminarea femeii în sport. Cum stă sportul la capitolul acesta?
Mai are încă de muncă sportul la acest capitol. Merge într-o direcţie bună, sunt foarte multe mişcări care s-au creat, în care se pune accent exact pe acest aspect, pe egalitatea dintre femeie şi bărbat. Cred, totuşi, că în Statele Unite, situaţia este destul de avansată faţă de alte ţări din Europă. Este greu, însă, să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în tenis. Dar, este încă foarte multă muncă şi este, încă, foarte adevărată această problemă, la nivel general.
Aţi rămas în gimnastică şi a devenit misiunea dumneavoastră să daţi, cumva, înapoi, sportului şi României. Ce sfat i-aţi da Simonei Halep pentru a gestiona acest tip de relaţii conexe sportului de mare performanţă, rolul de model?
Nu ştiu ce aş putea să îi spun Simonei, pentru că, deja, este în sport de ani de zile, joacă tenis de când avea cinci ani, este în top de ceva vreme şi nu este nimic nou pentru ea. Ea trebuie să îşi gestioneze viaţa personală. Statutul de model îl câştigi prin ceea ce faci. Trebuie să fii cine eşti tu. Mai multe aici.
