Vorbim de George baron Lowendal, supranumit pictorul Bucovinei și al țăranului roman. Om de teatru remarcabil, a lăsat în urmă o moştenire culturală absolut remarcabilă, pe care românii ar fi trebuit să o omagieze constant. O fac, însă, străinii. Vedem despre ce este vorba, într-un reportaj semnat Gheorghe Preda. Imagine, Daniel Ștefan.
Paris orașul luminilor, a rămas pentru mulți capitala culturală a lumii. Este locul magic în care trăiesc și lucrează, visînd la celebritate artiști de pe toate meridianele. De multe ori însă, viața e nedreaptă. Printr-un joc al hazardului, pentru unii consacrarea vine tîrziu sau postum.
Cînd prestigioasa Bibliotecă Națională a Franței omagiază un artist român, evenimentul nu poate fi pentru noi, decît un moment de mîndrie națională. Dar cînd despre artistul în cauză nici noi ca romani nu știm prea multe, atunci ne aflăm cumva într-o situație paradoxală. Dar și tragică. Pentru că, nu o dată, în istorie, s-a întîmplat ca străinii să recunoască, primii, valori pe care noi le -am neglijat cu grație.
Un astfel de moment a fost și conferinţa ,,Redescoperirea unui mare scenograf european – George baron Löwendal” găzduită recent de Biblioteca Națională a Franței, în semn de recunoaștere a operei omului de teatru, de la moartea căruia s-au împlinit 50 de ani la data de 18 februarie. Manifestarea a fost organizată și condusă de George Banu, teatrolog, profesor la Universitatea Paris III Sorbonne Nouvelle.
