Pe actuala configurație a guvernului, UDMR deține tradiționalul său Minister al Mediului, la care s-au adăugat Ministerul Dezvoltării și cel al Sportului, precum și un post de vicepremier fără portofoliu pentru liderul său, Kelemen Hunor. UDMR s-a prins în hora discuțiilor despre culoarea portofoliilor din viitorul guvern doar după ce a simțit că cineva ar dori să îi ia Ministerul Mediului.
Cel puțin în discuțiile aprinse dintre PSD și PNL, criteriul care contează este mai mult bugetul pe care îl poate gestiona un minister, urmat de vizibilitatea pe care acel ministru o are. Pe aceste criterii, Transporturile și Finanțele contează, ambele având de gestionat fonduri serioase și miniștrii având o mare expunere publică. În cazul UDMR, Ministerul Mediului este nucleul dur, în jurul căruia se poate discuta orice, dar fără ca acest portofoliu să fie pus în vreo balanță.
UDMR poate demonstrează acum că poate să și negocieze, iar aruncarea Ministerului Mediului în vâltoarea discuțiilor este anunțul că oamenii lui Kelemen Hunor sunt interesați de tratative. În fond, cum s-a prezenta liderul UDMR în fața alegătorilor săi, dacă noul guvern ar rezulta doar din discuțiile PSD și PNL? Ar arăta faptul că UDMR nu ar conta și că ar fi de acord cu orice împărțeală a moștenirii trasează frații mai mari. În acest mod, Kelemen Hunor arată oamenilor săi că sunt o formațiune care contează, iar alegătorilor le demonstrează că a plecat la București pentru a se lupta pentru interesele lor, nu pentru a fi un spectator tăcut care doar semnează rezultatul negocierilor dintre PSD și PNL.
Nu ar fi exclus ca liderii UDMR să fi mirosit că este momentul pentru a cere mai mult. Poate încă un minister irelevant, precum Antreprenoriatul, ca să iasă cu un număr mai mare de portofolii? Sau poate să dea la schimb Sportul sau Dezvoltarea pentru a primi un alt portofoliu? Cert este că UDMR a venit la masa negocierilor și dorește ceva. Toate declarațiile publice ale liderilor săi din ultimele zile indică acest lucru. Iar jocul de-a supărarea din senin pe partenerii de coaliție este un indicator că, în spatele ușilor închise, udemeriștii nu vor să rateze negocierea ministerelor.
