''O astfel de discuţie, cu mine, nu a avut loc. Dar şi dacă o astfel de propunere ar fi făcută, aş refuza-o. Şi vreau să va explic de ce. Sunt un democrat convins, cu ceva lecturi în materie şi cu o destul de lungă experienţă profesională măcar în a observa politica românească şi, evident, europeană. Alegerea pentru prim-ministru a unui partid trebuie să fie o persoană în mod rezonabil cunoscută atât de partidul însuşi, cât şi de opinia publică. Altfel, procesul democratic este vidat de substanţa lui cea mai preţioasă: alegerea asumată, investiţia cu încredere. Or, adevărul este că eu sunt de doar doi ani şi jumătate în PSD, şi sunt încă un cvasi-necunoscut în partid. Vină, dacă putem vorbi de aşa ceva, îmi aparţine: PSD mi-a lăsat cale liberă şi m-a sprijinit în absolut tot ce am vrut să fac, iar eu m-am concentrat aproape exclusiv pe muncă la Bruxelles. Toate acestea au consecinţe în planul legitimităţii şi autorităţii'', a explicat el pe Facebook.
El a mai sublniat că alegerea sa ''ar fi vecină cu tehnocraţia, cu toate problemele ei de legitimitate democratică: cineva cu greutate politică proprie mică, dar venit pe baza presupuselor calităţi profesionale şi bunei imagini internaţionale''. Moisă argumentează că a fost un tandem la Bruxelles cu Dacian Cioloş, proaspăt asumat de PNL, iar ''lumea ar putea să creadă că, indiferent de votul democratic, rezultatul alegerilor e cumva pre-determinat: o numire din acelaşi cerc restrâns susţinut ‘din afară’''.
