În februarie1985, generalul-locotenet Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe (CIE, continuatorul DIE), a emis un ordin prin care le cerea tuturor unităţilor subordonate să-şi actualizeze situaţia surselor aflate în legătură şi să transmită datele lor complete către UM 0503 (Cartoteca CIE). Drept urmare, la 13.05.1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, a întocmit un tabel conţinând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat conform ordinului către UM 0503. Așa numita ”Brigadă Antiemigrație” se ocupa cu ”contracararea acţiunilor ostile RSR desfăşurate de centrele de propagandă din străinătate.” Pintre cele 200 de nume aflate pe respectiva listă se află nume sonore ale intelectualităţii româneşti: istorici (Ioan Aurel Pop, Dan Berindei, Ioan Chiper, Radu Constantinescu), sociologi (Dorel Abraham, Ştefan Costea), ziarişti (Cornel Nistorescu, Adrian Vasilescu, Mihai Pelin), filologi (Ştefan Cazimir, Ion Coja, Ion Deaconescu), medici (Petre Ciobanu, Constantin Gorgos) etc.
Preşedintele Academiei Române respinge ideea de a fi colaborat cu structurile de informaţii ale statului comunist.
Într-un răspuns transmis site-ului stiripesurse.ro, preşedintele Academiei Române susţine că nu a semnat niciun angajament, nu a călătorit decât în state din fostul lagăr socialist, de trei ori, şi nu a făcut decât să trimită câteva articole de specialitate, prin intermediul conducătorului său de doctorat, la reviste din străinătate.
"Modul de prezentare a dlui Hodor este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securitatii, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Stefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, cateva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicatie a emigratiei romane” (dupa cum mi-a spus). Mi-a si adus apoi doua numere dintr-o revista aparuta in Germania. Chiar daca as fi vrut sa refuz, nu puteam, pentru ca era seful meu de catedra si conducatorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica inainte de 1989, in strainatate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activitatii de cercetare etc., iar posibilitati de publicare (in afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber sa calatoreasca si am fost convins ca, in calatoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie... Cred ca de aceea apar pe acea lista publicata in Revista 22. Un alt motiv nu exista! De altfel, in dreptul numelui meu scrie NU!"
