"De fapt a început odată cu Timişoara, despre care iniţial s-au auzit doar zvonuri, apoi au urmat comentariile de la Europa Liberă, (vocea tulburătoare a femeii pe care aş fi vrut s-o cunosc: „Sunteţi români ca noi“ striga spre cei care ameninţau şi trăgeau!) şuşoteli de tot felul, care dădeau curaj şi speriau în egală măsură. Au urmat oroarea incinerării şi aruncării cenuşii la canal (iar Canal, precum cumplita închisoare exterminatoare!) întoarcerea în ţară din Iran, a lui Ceauşescu, apariţia la TV şi mitingul fatal din balconul Pieţei Palatului, cu celebrul Alo! Alo! dispreţuitor şi promisiunile jenante, suflate de Tovarăşa, de mărire a pensiilor şi alocaţiilor.
Eram chiar în Televiziune şi pe micul ecran am văzut momentul de derută. Am ştiut că e sfârşitul. Nu-mi dădeam însă seama cât de sângeros va fi. Oamenii au fost împuşcaţi în ceafă, executaţi pentru îndrăzneala de a râvni la o viaţă normală, jurnalistul Calderon e călcat cu tancul!", povestește criticul de film Irina-Margareta Nistor, în Adevărul.
Mai multe, pe Adevărul.