Ambasadorul României în Germania a fost prezent la Cluj, unde şi-a lansat cartea, „Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015”.
Emil Hurezeanu: "Încerc să explic, chiar la începutul cărţii, că doar timpul trece şi noi ne pe-trecem. "Pe trecerea" timpului e o combinaţie între ce poate face timpul în raport cu noi sau noi în raport cu timpul. Ne punem, ca pe o trecere de pietoni, de-a curmezişul, dar nu reuşim să facem nimic.
Am publicat această carte pentru că sunt dator faţă de propria mea traiectorie de jurnalist, de care nu vreau să mă despart. Am avut şansa să fiu şi aproape şi departe referitor la ţara noastră, cu multe lucruri care s-au întâmplat aici şi binoclul meu s-a întors, văzând lucrurile de aproape departe şi invers, iar rezultatul a fost această carte. E vorba despre ce s-a întâmplat, fiind vorba mai mult despre trecerea timpului şi fiind vorba despre exerciţiul elementar al observaţiei. Nu am avut niciodată intenţia, ca jurnalist, să îmi exprim părerea personală. Am fost mereu un om al interpretării, al amintirii, al comparaţiei. Mi se pare că jurnaliştii sunt obligaţi să ţină cont de un nivel de coordonate, nord, sud, şi est vest. Dintre trecut, trecând prin prezent, către viitor.
Am crezut că, având şansa ca până în 1989 să vorbesc la mirofonul unui post de radio liber în limba română, trebuia să ţin cont tuturor colegilor care nu au această şansă şi nu puteam rata şansa de a fi critic, fundamentalist, integrist. Alb sau negru.
(...) Oamenii forţează secvenţa ultimă, clipa. Au un fel de percepţie granulară asupra lumii, care ne-o dau instrumentele postmoderne, postnaţionale, postpolitice, care ţin mai mult de virtualitate decât de efectivitate. Fără amintire nu vom putea rezista. Trebuie să avem şi amintiri".