În toată nebunia care s-a iscat după anunțarea marelui miting al diasporei, nimeni din actuala clasă politică nu s-a întrebat care sunt resorturile ascunse care îi mână în luptă pe români din străinătate care au venit la București să ceară demisia guvernului PSD-ALDE.
Liderii puterii s-au grăbit să bagatelizeze amploare protestului, iar cei ai opoziției s-au lipit de miting, ca marca de scrisoare, pentru a mai câștiga ceva capital politic. La fel au făcut și unii vectori de imagine cu notorietate. În loc să caute o explicație a fenomenului, au recurs la jigniri nedemne de niște oameni educați, cu pretenții.
Dar să vedem ce-i mână în luptă pe românii din străinătate. Strigătul lor disperat asunde un singur lucru: dorul de țară. Mulți dintre cei plecați și-au făcut deja un rost și vor să se întoarcă acasă, definitiv, la familiile lăsate în lacrimi. Își doresc reîntregirea familiei, iar momentul prielnic se îndepărtează. România, sub guvernarea dezastruoasă PSD-ALDE, se afundă tot mai mult. Ăsta este resortul ascuns care îi mână în luptă. Vor să se întoarcă, dar nu au unde. România merge într-o direcție greșită, paralelă cu democrația.
Scânteia care a aprins focul diasporei este primul interviu al doamnei Viorica Vasilica Dăncilă în care i-a făcut ,,autiști'' pe politicenii români de la Bruxelles care ar fi deformat realitatea în ceea ce privește uriașele progrese făcute de România sub PSDragnea. Numai un naiv își poate imagina că românii din străinătate se lasă manipulați de europarlamentarii opoziției de la Bruxelles. Politicienii români oriunde ar activa sunt la fel de puțini credibili. Românii plecați afară au rude și prieteni în țară și o serie de canale media de unde se pot informa la prima mână. De ce ar asculta discursurile sforâitoare ale unor politicieni diletanți?
Românii din străinătate au venit să protesteaze pentru că vor, la fel ca și noi cei rămaș în țară, normalitate, iar PSD prin fiecare mutare pe care o face ne îndepărtează de normalitate. Dragnea spune că pentru Iohannis normalitatea este să dărâme guvernul, în condițiile în care el însuși și-a dărâmat două guverne în numai un an. O asemenea abordare îmi întărește convingerea că politicienii aflați la putere au mari carențe în ceea ce priveșe perceperea normalității.
