Ce-am scris în rezumat referitor la aceste subiecte? După ce afaceristul Puiu Popoviciu a fost condamnat în 2017 de către justiția românească, am zis că s-a retras la Londra, devenind fugar, deoarece așteaptă revenirea la putere a democraților în 2020, ca să fie ajutat cu o eventuală achitare post factum. Mă bazam pe faptul că Popoviciu a oferit terenul pentru construcția ambasadei SUA, teren obținut ilegal de către afacerist, respectiv că Popoviciu îi avea la mână pe cei din familia Biden, el mituindu-l în mod depistabil pe fiul Hunter Biden. Ipoteza n-a fost comentată public, deși am repetat-o de câteva ori în ultimii ani, a revenit timid în atenție doar după ce Popoviciu chiar a fost achitat post factum anul trecut, prin revizuirea procesului său, treabă unică, ce-a pus la pământ credibilitatea justiției noastre. Albirea lui Popoviciu era necesară pentru familia Biden, care avea nevoie de un asemenea verdict odată cu dezbaterea publică din America a corupției lui Hunter Biden, ce-a folosit pentru extorcare de fonduri în România, Ucraina și China, numele și funcția de vicepreședinte SUA ale tatălui său, iar un Popoviciu ”condamnat-fugar” nu dădea deloc bine. Spre exemplu, pe la începutul verii lui 2023, șeful comisiei de anchetă din Congresul american, James Comer, declara următoarele: „În timp ce vicepreședintele Biden dădea lecții României despre anticorupție, în realitate el a fost un panou publicitar ambulant pentru ca fiul său și familia sa să strângă bani!” Comer se referea la Popoviciu, deci închipuiți-vă cât de rău suna o completare ce explica faptul că partenerul român al lui Hunter este condamnat deja sau se află în pușcărie. Alaltăieri a apărut în SUA rechizitoriul procurorilor ce-l pun sub acuzare pe Hunter Biden, cu referiri clare și documentate despre faptul că Popoviciu l-a mituit pe Hunter pentru ca tatăl său să intervină în România pentru ca el să nu fie condamnat, și din nou acuzația e edulcorată prin faptul că nu există completarea că Popoviciu e condamnat deja sau în pușcărie, circumstanțe agravante în plus pentru beizadeaua lui Biden.
Cazul Elena Udrea e și mai spectaculos, iar aici v-am relatat la finalul lui 2019 că aceasta, devenită fugară în Costa Rica după condamnarea din România, a fost eliberată din îngrozitoarea închisoare sud-americană doar după ce a relatat și oferit dovezile corupției familiei Biden în România, pe care le cunoștea bine din poziția de fostă ”mână-dreaptă” a lui Băsescu, cel ce-a executat în mandatele sale orice i-a cerut sistemul Soros, sistem din care făcea parte și vicepreședintele Biden. Detaliile oferite de către Elena Udrea i-au fost extrem de utile lui Trump, în campania sa electorală din 2020 contra lui Joe Biden, vă amintiți cum avocatul lui Trump, celebrul Rudy Giuliani, declara că America se va cruci când va auzi despre faptele de corupție din România ale fiului candidatului democrat, săvârșite de acesta în numele tatălui său. Ca urmare a serviciilor făcute echipei Trump, președinte în funcție și cu perspective atunci de a fi reales, Elena Udrea a revenit în țară, iertată brusc de către justiția noastră, și cu mari planuri de afaceri imobiliare în toată țara. Numai că Elena n-a avut noroc până la capăt, în SUA s-a reușit câștigarea / fraudarea alegerilor din 2020 în favoarea lui Biden, iar pentru ”blonda de la Cotroceni” a început un proces invers celui al lui Popoviciu. Adică, în perspectiva acuzării lui Hunter Biden pe filiera corupției românești, argumentată prin documentele furnizate de către Udrea, aceasta trebuia să apară ca lipsită de credibilitate, respectiv condamnată și încarcerată deja, postură în care se află și azi, în urma unui proces ce n-a ținut cont (caz unic!) de prevederile referitoare la prescripția faptelor.
Știu că această înșiruire logică și dovedită pare de domeniul SF, așa cum a apărut și-n anii trecuți când insistam cu prezentarea ei, numai că este de netăgăduit, așa cum dovedește și rechizitoriul contra lui Hunter Biden prezentat public alaltăieri. Știu și că treaba e de ”râsu-plânsu”, dar asta a fost și este justiția românească, ce acționează de peste 15 ani în cazurile complexe, doar sub bagheta și dictatul americanilor, operațiune implementată nu numai de către oamenii Statului Paralel, dar și de către președinții, premierii, miniștri și șefii serviciilor secrete românești ce s-au perindat între timp.
Ce e previzibil că poate urma? Tot ceva de tip ”râsu-plânsu”, adică Popoviciu să nu se întoarcă de la Londra în România, de frica faptului că se schimbă placa din nou în 2024 în SUA și-ar putea fi iarăși condamnat, iar Elena Udrea speră din pușcărie că viitoarea președinție republicană din SUA va aprecia pozitiv contribuția ei la eliminarea lui Biden din jocul electoral, și-o va gratula cu o nouă intervenție în justiția românească, ce să-i aducă revizuirea procesului și eliberarea, chiar pe modelul Popoviciu. Culmea, protectorul și ”tatăl spiritual” al celor doi, Udrea și Popoviciu, adică numitul Traian Băsescu, pare să fie într-o încurcătură și mai mare, deoarece trebuie să-și schimbe din nou strategia și mărturiile, ce l-au scos pe Popoviciu dar au băgat-o pe Udrea, și de data asta riscă să nu-l mai bage nimeni în seamă. Ba chiar cred că riscă și mai mult, anume chiar propria condamnare și încarcerare, iar asta ar fi chiar un lucru binevenit și necesar, poate reprezenta și pârghia inițială prin care să se forțeze și redresarea justiției românești. Deși nu e creștinește, închipuiți-vă câți se roagă pentru asta, sau cât de mulți români s-ar bucura, simțindu-se răzbunați pentru distrugerile orchestrate de către acest derbedeu al politicii românești!
