"Îmi pare bine că pot să particip, măcar de la distanță, la această emisiune care, de fapt, nu este o emisiune, este un eveniment. Văzând promo-ul, astăzi, prezentat de către colegii noștri de la Realitatea, mi-am dat seama cât de puține astfel de lucruri care sunt consistente se mai întâmplă în piața media. Așa cum spunem de ceva vreme, e foarte greu să mai faci asta, adică să fii constructiv și să gândești. Din nefericire, și cred că o să fie una din temele discuției, în România se gândește din ce în ce mai puțin și nu doar la nivelul elitelor pe care le avem, dar, repet, și elitele noastre gândesc din ce în ce mai puțin, ci la nivelul fiecărei pături socio-profesionale domină spaima, domină frica, domină doar instinctele primare ceea ce nu poate să genereze nici entuziasm, nici idei.
Cu atât mai mult această inițiativă, dintr-o capitală culturală a României, pe care eu o recunosc ca atare și am recunoscut-o tot timpul și o salut cu drag, cu deferență, bineînțeles. Deci cu atât mai mult dacă se începe cât de cât să se emită, măcar cei care sunt, încă, optimiști, cum sunt și eu, nu o să își piardă speranța. Dar, invitații tăi, Tavi dragă, probabil că fac parte dintr-o zonă entuziastă, a suprastructurii intelectuale a României care poate că nu emite suficient, astăzi, pentru că se gândește că nu prea mai are cui să emită. Ne-am obișnuit cu toții să emitem unui public, ne-am obișnuit cu toții ca atunci când emitem idei, să fim contraziși, iar dacă nu suntem contraziși, să fim măcar băgați în seamă.
Asta nu prea se mai întâmplă din anumite motive. Sigur că unul dintre motivele principale e că elita generației active, cele câteva milioane de români plecați, formează, astăzi, diaspora noastră, o anumită emigrație care într-o mai mare sau mai mică măsură reușește să puncteze pe acolo pe unde este, dar nu mai reușește să genereze entuziasm la elitele rămase în țară, în a emite idei. Faptul că elitele se găsesc cu greu, se recunosc cu și mai multă greutate de către comunități sau administrație e datorită faptului că aceste elite sunt destul de timide în a emite, în principal, din cauza lipsei de recunoaștere. Pentru că, la fel cum scriitorii, poeții au nevoie de muze, la fel și oamenii care emit idei au nevoie de confirmare ori acest fapt nu se mai întâmplă într-o societate românească care rezistă greu la dictatura corporatistă, la acest postmodernism în care contează mai multe decât trebuie forma în fața fondului, într-o societate de consum care, în România, nu își găsește nici măcar contraponderea producției pentru că societatea capitalistă în care noi trăim astăzi sigur că este o societate de consum, dar, în țările solide, are contraponderea producției care asigură un echilibru pentru toți cei care fac strategii, conduc, creează în anumite civilizații de tip euroatlantic, pentru că la ele făceam referire.
La noi, această contrapondere a producției nu mai există. Am discutat și săptămânile trecute la Cluj cum marile întreprinderi de acolo au fost transformate în cartiere de locuit sau în fel de fel de showroom-uri pentru cu totul alte produse decât cele care se produceau la un moment dat. O dezvoltare total haotică pe care, dacă am sta să o analizăm acum Iașiul cu industria lui, am ajunge la niște concluzii relativ similare. Aici nu e vorba de teorie sau de un anumit truism pe care să îl exprimăm de fiecare dată că 'ne-a murit producția'. Nu. Aici este vorba despre un echilibru real într-o societate care, admițând că este dominată de reflexe superficiale ale postmodernismului, ar trebui să își găsească un contra-balans în această satisfacție a producției.
Râdeau, astăzi, prin presă despre Fenechiu că și-a găsit o nișă a inovațiilor. Nu e de râs. Dacă chiar sunt ale sale, lucrul ăsta, pentru un om aflat în detenție, este un lucru de aplaudat. Prea mult bagatelizăm. Sigur că sunt foarte mulți oameni care înșală pentru că, în pușcăriile românești, numai reeducare nu se face și se ajunge la altceva, în primul rând din cauza condițiilor precare, dar faptul că niște oameni doresc să scrie cărți sau să inventeze sau să facă brevete precum Fenechiu, de la Iași, nu sunt lucruri de dus în derizoriu decât într-o societate care nu mai consideră că gândul sau inspirația ar mai fi accesibile", a spus Cozmin Gușă.
