După Revoluţie, guvernanţii credeau că familia Ceauşescu a avut bunuri atât de multe şi de preţioase, încât sperau să obţină bani pentru investiţii din vânzarea lor. O hotărâre aprobată în 20 mai 1990 de Guvernul Petre Roman prevedea că din valorificarea bunurilor lui Ceauşescu urmau să fie construite baze sportive, şcoli şi să fie dotate spitale.
Însă Palatul Primăverii şi vilele de protocol din întreaga ţară au rămas la stat şi au fost folosite de noii lideri politici. Iar bunurile mobile n-au valorat mare lucru.
O parte dintre obiecte au fost predate copiilor lui Nicolae Ceauşescu sau către Ministerul Culturii, iar peste 8.000 de obiecte personale - în mare parte primite cadou de dictatori - au fost scoase la vânzare de RA-APPS.
Astfel, după şase licitaţii, plus comercializarea prin consignaţiile proprii, statul a strâns, între anii 1997 - 2000, nouă miliarde de lei vechi, la acea vreme. Fără TVA. Suma este echivalentă cu 200 şi ceva de mii de euro, în zilele noastre. Restul obiectelor zac în subsolul Palatului Primăverii, reşedinţa fostului dictator.
Înfiinţarea comisiei a fost decisă de Guvern acum doi ani, fără rezultat până acum. Printre bunurile care aşteaptă să fie valorificate sunt şi haine ale familiei Ceauşescu. Sute de costume, rochii, pălării, poşete şi chiar blănuri de nurcă şi vulpe, care n-au mai apucat să devină gulere. Încălţările Elenei Ceauşescu sunt atît de uzate, încât pot deveni cel mult piese de muzeu.
După ce cumpără bunurile familiei Ceauşescu de la RA-APPS, noii proprietari îşi încearcă norocul la alte licitaţii, unde pot obţine un preţ și mai bun. Scrumiera din fotografie a avut un preţ de pornire de 150 de euro şi a fost revândută cu 600 de euro. Iar o limuzină primită de Ceauşescu în 1974 de la ultimul monarh al Iranului a fost revândută de aproape 10 ori mai scump, cu 37 de mii de euro.