Concret, PressOne a descoperit că Şerban Nicolae și-a început cariera în domeniul insolvenţei fără vreun concurs, doar pe baza experienței sale în avocatură. În 2010, el a înființat o firmă de profil, care a fost acceptată imediat în lista practicienilor în insolvență agreați de ANAF, deşi nu îndeplinea un criteriu esențial: existenţa unui portofoliu.
La acel moment, ANAF era condusă de Sorin Blejnar. Ulterior, Şerban Nicolae şi-a vândut participaţiile. Astăzi, printre asociaţii acestei firme se află soţia lui Blejnar, Andreea-Florentina Blejnar, și şefa Direcţiei Juridice din ANAF de la momentul în care firma a fost agreată − Ioana Toma.
Contactat de PressOne, senatorul Șerban Nicolae a spus că nu mai ține minte să i se fi cerut vreo dovadă privind experiența în domeniu.
Iată o parte din discuție:
– Am văzut că în 2010, când ați devenit practician în insolvență, ați ajuns pe lista practicienilor agreați de ANAF.
– Da, după intrarea în profesie, odată ce m-am înregistrat cu cabinetul individual de insolvență, am depus dosar. Era un ordin al președintelui ANAF la vremea respectivă cu procedura de agreere, care nu presupunea nimic.
Din câte știu eu, nu am avut niciun dosar cu ANAF creditor majoritar sau creditor semnificativ, practic nu am folosit, ca să spun așa...
Nu am fost interesat să particip la vreo licitație făcută de ANAF în vederea desemnării unui practician în insolvență, acolo unde aveau calitate de creditori majoritari sau semnificativi sau societate cu capital de stat. În general, m-am ferit, chiar dacă am mai avut oportunități.
– Dar, ca să ajungeți pe lista aceea, nu trebuia să fi avut o activitate în același domeniu? Nu v-au cerut la dosar dovada că ați fost lichidator pentru alte societăți?
– Nu mai știu care era exact procedura, dar am depus un dosar oricum. Aveam, totuși, 13 ani de vechime în avocatură sau cât aveam, nu eram un novice în materie. Adică, puteau să presupună...
Plus că lucrurile astea se stabilesc concret, nu când se pune pe o listă de practicieni agreați, că practician agreat nu înseamnă nimic.
Puteam să stau practician agreat o sută de ani și să nu însemne nimic, nici măcar un ban din partea statului sau din partea unei societăți la care ANAF să fie creditor.
Pentru că, după ce erai practician agreat, atunci când ANAF făcea o selecție de desemnare a practicienilor în insolvență în dosare de insolvență, era un alt dosar care presupunea vechime şi bună conduită în relația cu ANAF.
Or, dacă eu nu am participat la niciun fel de asemenea procedură de desemnare... Chiar procedura asta era puțin forțată, că nu era nevoie de ea.
– Am văzut că ați avut un proces în sensul acesta.
– A fost o contestație din partea cuiva, nici nu mai știu cum s-a terminat, dar nici nu țineam. Era absolut irelevant, câtă vreme nu am luat niciun leu, nu aveam nicio funcție publică.
Ba, mai mult, era Guvernul Boc, nu puteam să invoc faptul că aș fi vorbit eu cu cineva sau că cineva mi-ar fi creat un avantaj sau vreo dispensă pentru mine.
Mai multe pe pressone.ro
