Conflictul dintre Andrei Pleşu şi Kelemen Hunor a început după ce istoricul a scris un paragraf în care critica atitudinea liderului UDMR faţă de centenarul României.
"N-am spus, cum pretindeţi cu oarecare rea-credinţă, că demnităţile şi premiile primite în România ar fi trebuit ,,plătite” printr-o tăcere laşă.[...] Veţi recunoaşte că vigilenţei dumneavoastră îi lipseşte consecvenţa: nu puteţi tolera celebrarea unei sărbători, dar puteţi, în aceeaşi ţară, să acceptaţi funcţii, decoraţii şi premii".
Scriitorul a precizat a fost la fel de critic faţă de liderul UDMR cum este şi faţă de alţi politicieni.
"Că nu puteaţi schimba ţara în numele a 6% din voturi nu e un argument serios. ALDE are tot atât şi, din păcate, e în plină ,,ofensivă” guvernamentală. Mai grav e că aţi înţeles prea des, în urma unor calcule politice de nişă, să acceptaţi alianţe lucrative, cu orice tip de formaţiuni politice, mai mult sau mai puţin onorabile"
Scriitorul îi cere lui Kelemen Hunor să facă apel la lucrurile care îi apropie pe români şi maghiari, nu la cele care îi îndepărtează.
"Da, aveţi dreptate să vă doriţi o mai bună cunoaştere a istoriei locale, să propuneţi dezbateri publice şi culegeri de documente şi opinii, de natură să ajute la o mai curată cunoaştere a adevărului şi la o mai bună şi cordială comunicare între români şi maghiari. Da, aveţi dreptate să regretaţi că, dincolo de băţoase demagogii de ocazie, nu facem esenţialul, cînd e vorba de continuitatea dintre Transilvania şi Vechiul Regat. De pildă, nu suntem în stare să facem autostrăzi transcarpatice. Şi da, e mai bine să spunem sincer ce ne nelinişteşte, decît să afişăm o concordie găunoasă. Dar avînd grijă să nu aprindem incendii acolo unde nu e cazul, să adoptăm o bună-cuviinţă a convieţuirii, ceea ce, la nivel de masă, se întîmplă mai mult decît credem şi, oricum, mai mult decît o înţeleg şi o practică politicienii…N-ar fi rău, de asemenea, să ne reamintim şi de unele bune întîlniri dintre culturile noastre. Dumneavoastră, ca fost ministru al Culturii, ştiţi, desigur, că marile capodopere ale literaturii maghiare au circulat în România, încă din interbelic, prin grija şi competenţa unor cunoscuţi traducători români, de la Octavian Goga la Eugen Jebeleanu, de la A.E. Baconsky la Virgil Teodorescu, de la Al. Andriţoiu la Cicerone Theodorescu şi Emil Giurgiuca, de la Veronica Porumbacu la Paul Drumaru, George Dan, Aurel Tita şi mulţi alţii", a scris acesta.
