”Ceremonia de semnare a noului Tratat de cooperare și integrare franco-german suscită atenția tuturor statelor membre și instituțiilor coordonatoare ale unei Uniuni Europene aflate în pragul unui nou exercițiu major de recalibrare după criza din zona Euro (2009), criza refugiaților în Europa (2015), criza Brexitului (2016) și criza de legitimitate în care se adâncește Comisia Europeană prin maniera de abordare a relațiilor cu Polonia și Ungaria, în privința aplicării art. 7 din Tratatul UE, și cu România în privința perpetuării Mecanismului de Cooperare și Verificare la 12 ani de la aderare.
De aceea, Summitul informal al șefilor de stat și de guvern din statele membre UE, care va avea loc la Sibiu peste doar patru luni, va constitui un moment important de setare a discuțiilor inspirate din lecțiile pe care fiecare parte le-a învățat din aceste crize, pe baza cărora urmează de fapt să fie creionată următoarea paradigmă politico-juridică a UE.
Constatăm, cu această ocazie, că președintele Iohannis semnează însă un cec în alb din partea României înainte de deschiderea propriu-zisă a dezbaterii cu mize deosebit de serioase pentru viitorul statut al părților constitutive ale construcției europene și ale acțiunii acesteia ca entitate unitară în plan politic, economic sau militar. El se afirmă în plan extern, cu aceeași siguranță neinformată cu care tratează superficial problemele de mare importanță din planul confruntărilor interne. În alocuțiunea sa de la Aachen (Aix-la-Chapelle) cu ocazia semnării tratatului bilateral dintre Franța și Germania, unde a fost invitat în calitate de reprezentant al Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene, Klaus Iohannis vorbește despre „Europa din epoca lui Carol cel Mare” și „victoria consensului din relația franco-germană” întruchipată în „spiritul de la Aachen”, despre care spune că vor călăuzi întreaga Europă „pe drumul către Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019”, unde președintele României „speră” să se reconfirme consensul că „modul în care Europa se înțelege pe sine se bazează pe valori comune, fundamentale (sic!)”.
În contextul campaniei sale electorale de acasă și într-o paradigmă medieval-carolingiană în relațiile europene de azi, președintele României demonstrează o înțelegere de vasal necondiționat din Estul Europei a însemnătății prezenței sale la eveniment ca reprezentant vremelnic al unei instituții a UE, dar și a importanței reprezentativității sale din perspectivă națională, în concertul european. Din acest punct de vedere, discursul lui Donald Tusk, președintele Consiliului European, este (din nou) un model de abordare politică în această perioadă premergătoare a unor negocieri ce se anunță a fi dificile. Vă invit să citiți acest discurs postat pe pagina Consiliului European ca poziție reprezentativă a președintelui acestui for.
Am luat act de pre-poziționarea președintelui Iohannis în chestiunile de deosebită importanță cu privire la dezbaterea despre viitorul UE27. Atragem atenția președintelui că, potrivit prevederilor constituționale, reprezintă interesele naționale și angajează România prin semnarea de acorduri negociate de guvern (art. 91 din Constituție). De aceea, este important ca Parlamentul să adopte un mandat-cadru în pregătirea reprezentării României la Summitul de la Sibiu, care să enumere interesele naționale în etapa de recalibrare a UE și pe baza cărora Guvernul României să construiască alianțe pentru obținerea sprijinului necesar”, se arată în declarația de presă transmisă de președintele Senatului.
