"Dezvoltarea mea, ca om matur, a început la 9 ani, după ce am pierdut-o pe mama. Am devenit brusc un om matur şi tata mi-a fost stâlp. El a ținut și rolul de mamă şi rolul de tată. Mai târziu, după ani, s-a căsătorit şi am avut norocul de a avea lângă noi o femeie atât de bună... Îi spun tot mamă, astăzi, însă bunicii nu pot să îi las să treacă în plan secund - ei şi poveștile lor, şi bunătatea lor, şi fruntea descreţită şi dragostea. Am fost înconjurată de multă dragoste, chiar dacă mama s-a pierdut.
Eu cred că un copil crescut cu multă dragoste are un mare avantaj de la început. Devine încrezător în forţele proprii. Am crezut mereu în forţele mele, chiar şi când am avut parte de tot felul de critici, mai mult sau mai puţin binevoitoare, de-a lungul drumului parcurs de mine. Eu ştiam că am încredere în mine şi învățam, în acelaşi timp, din critici. Nu am respins criticile. Chiar tatăl meu a fost cel care m-a sfătuit: "Nu da de-o parte criticile care vin către tine, pentru că doar ele te ajută să evoluezi. Nu îţi spune e rea-voinţă, să arunc la gunoi critica asta. Întreabă-te dacă nu cumva există acolo un sâmbure de adevăr", a spus Andreea Marin, într-un interviu pentru Spectacola.
"Când omul te critică şi nu o face neapărat întotdeauna cu rea-voinţă - poate că tonul nu este cel care să îţi placă - tu trebuie să te întrebi, indiferent că îţi place sau nu: "Nu cumva există, acolo, măcar o sămânţă de adevăr? Și, dacă da, ce ai tu de făcut este să repari acel lucru, fără să ai neapărat un dialog cu omul are te-a criticat, care nu a ajuns degeaba în viaţa ta şi nici critica lui nu a ajuns degeaba la urechile tale", a spus Andreea Marin.